Opoziţia din cele două ţări arabe avertizează puterea că furia populară, concretizată în proteste tot mai intense, a atins un nivel ireversibil.

Violenţele se intensifică de la zi la zi în Siria şi Yemen, noile ţări lovite de valul de revolte din lumea arabă, după Tunisia, Egipt, Libia şi Bahrain. Peste 200 de manifestanţi sirieni şi cel puţin 120 de protestatari yemeniţi au murit până în prezent în confruntările cu forţele de ordine, în pofida eforturior celor două guverne de a stăvili valul de proteste cu diferite promisiuni de reformă.

În Siria, capitala Damasc şi al doilea oraş ca mărime, Aleppo, până în prezent ocolite de marşurile de protest, au fost zilele acestea scena unor manifestaţii antiguvernamentale organizate, în special, de studenţi. "Siria nu este a lui Assad. Siria este o ţară de oameni liberi", au scandat aceştia, cerând regimului să le respecte libertăţile fundamentale.

Sub presiunea străzii, care se intensifică de la o zi la alta, preşedintele Bashar al-Assad, la putere din 2000, promite reforme ambiţioase din care foarte puţine lucruri s-au concretizat. Marţi, în paralel cu cea mai mare demonstraţie organizată în ultimele cinci săptămâni, de când au loc protestele, guvernul a anunţat că a ridicat starea de urgenţă în vigoare din 1963.

Fără întoarcere

Concesia făcută de regimul Assad nu a împiedicat forţele de ordine să deschidă focul în plin asupra celor 20.000 de sirieni care protestau în oraşul Homs, al treilea ca mărime din Siria. În alte oraşe, precum Deraa, Latakia, Baniyas, în suburbiile Damascului sau în zonele cu populaţie majoritar kurdă, locuitorii au dezvăluit că agenţii de securitate ridică oameni de pe stradă doar pentru simplul fapt că poartă discuţii între ei despre ma nifestaţiile antiguvernamentale. Cei eliberaţi ulterior din arest au acuzat forţele de securitate că i-au torturat.

Un fost deţinut politic şi o figură importantă a opoziţiei siriene, Mahmud Issa, a fost arestat în oraşul Homs unde organizase manifestaţia de protest. "Duhul a ieşit din sticlă şi se pare că nu se mai întoarce acolo", a avertizat el înainte de a fi reţinut, referinduse la valul de nemulţumire care a cuprins populaţia siriană.

Yemen, pe agenda ONU

În ţara din sud-vestul Peninsulei Arabice, protestele faţă de preşedintele Ali Abdullah Saleh, la putere de peste trei decenii, au intrat deja în cea de-a treia lună. După ce forţele de ordine au deschis marţi focul asupra manifestanţilor strânşi într-o piaţă din centrul oraşului Taiz, al doilea ca mărime din ţară, şi asupra mulţimii care protesta în capitala Sanaa, Germania a convocat Consiliul de Securitate al ONU pentru a dezbate situaţia din Yemen.

Membrii forului decizional al ONU nu au adoptat însă o declaraţie finală fermă împotriva regimului de la Sanaa, prin care era avertizat să evite orice vărsare de sânge, din cauza opoziţiei Rusiei.

Şeful diplomaţiei de la Moscova, Serghei Lavrov, declarase anterior că opoziţia yemenită trebuie să îşi ia gândul de la un ajutor occidental de tipul celui furnizat rebelilor din Libia. O nouă reuniune pe aceeaşi temă este aşteptată săptămâna aceasta la New York.

"Înainte ceream reforme, dar acum, după toate aceste crime şi masacre, vrem schimbarea regimului.", ABU HAYDAR, manifestant antiguvernamental

IMPAS

Conducerea rebelilor libieni este divizată

Ajutorul suplimentar oferit zilele acestea de Marea Britanie, Franţa şi Italia rebelilor libieni, sub forma detaşării de instructori militari în Libia, s-a lovit de lipsa de unitate la nivelul conducerii forţelor antiguvernamentale, scrie "New York Times". Generalul Khalifa Hifter a revendicat controlul total al forţelor rebele.

"Eu sunt comandantul operaţiunilor din teren", a declarat acesta într-un interviu. "Nu este adevărat", a replicat un aghiotant al generalului Abdul Fattah Younes, cel care a reprezentat până acum rebelii în conferinţele de presă. "Generalul Younes este peste el, asta e clar, iar generalul Hifter este sub el", a adăugat sursa citată.

De la bun început, operaţiunile militare NATO au avut de suferit din cauza lipsei de organizare a rebelilor. Statele occidentale care iniţial s-au oferit să îi înarmeze au revenit ulterior asupra deciziei tocmai din cauza disensiunilor la conducerea opoziţiei.

În consecinţă, susţin strategii NATO, ofiţerii britanici vor avea ca principală misiune remedierea acestor deficienţe de organizare pentru a eficientiza lupta împotriva regimului Gaddafi.