Feltri scrie: „Nu reuşim să înţelegem cu ce scop militarii italieni de aproape 20 de ani stau în Irak şi în Afganistan în tentativa de a exporta democraţia care nu prezintă vreun interes pentru popoarele musulmane. SUA au făcut două războaie cu Saddam Hussein, primul pentru a asigura petrolul Kuweitului, un stat invadat de dictatorul irakian, iar al doilea război ca reacţie la distrugerea Turnurilor Gemene, cu care dictatorul n-a avut nimic în comun.

Cu toate acestea a fost ucis prin spânzurare, iar ţara sa a fost pusă sub tutela americanilor cu intenţia de a o educa spre liberalism. Astfel încât Irakul a fost invadat de soldaţi americani şi de un contingent de 1.000 de oameni sub tricolorul italian. Chestiunea se întâmpla acum circa 20 de ani dar n-a produs niciun rezultat notabil, în sensul că irakienii s-ar fi convertit la democraţia reprezentativă. Câteodată mai organizează atentate împotriva armatei educatoare, cu tensiunile ulterioare normale.

Acelaşi fenomen se întâmplă şi în Afganistan

Şi aici de aproape 20 de ani trupe SUA, italiene şi ale altor state stau la Kabul fără să aibă vreun rezultat pozitiv, fiindcă talibanii sunt mai puternici şi reuşesc să subjuge compatrioţii islamişti, deci obedienţi la obiceiurile coranice care nu prevăd transformarea regimului despotic în ceva care să se creeze prin votul popular, democratic. Extremiştii locali pentru a-şi afirma propria superioritatea nu ezită să comită măceluri, victime din care deseori nu lipsesc militarii occidentali de toate naţiile. Dacă circa un sfert de secol n-am reuşit să facem o gaură în ocean, convenabil ar fi să rechemăm în patrie soldaţii care participă la un faliment răsunător. Nimeni nu are îndrăzneala să ia o hotărâre definitivă în acest sens.

În aceste zile, ca urmare a celor ce s-au întâmplat în Iran, s-a vorbit despre o retragere a combatanţilor noştri din Bagdad. Dar mă tem că nu se va face nimic fiindcă la mijloc este NATO, iar în faţa unui asemenea organism ca şi în faţa altor organisme internaţionale noi contăm ZERO. Cel mult suntem în stare să ne supunem ordinelor care plouă cu nemiluita de „sus”, cum s-a petrecut pe timpul războiului din Libia, când, chiar dacă eram prieteni cu Ghadafi, am asistat la asasinarea sa fără să clipim. Aceasta este de când lumea politica noastră externă, iar acum chiar s-a mai înrăutăţit”, este opinia editorialistului Vittorio Feltri.

Te-ar putea interesa și: