În spaţiul public este luată în discuţie, din ce în ce mai des, posibilitatea ca Grecia să renunţe la euro şi să treacă înapoi la moneda ei naţională, drahma. Această variantă ar fi echivalentă, însă, cu un dezastru, se arată într-o analiză publicată de eKathimerini. Tasos Kalandrakis, asistent universitar la Univeristatea Rochester, catedra de ştiinţe politice şi economice, aduce mai multe argumente în acest sens.

În primul rând, modificarea cursului de schimb nu va aduce, în sine, un plus de competitivitate pe termen lung economiei elene. Timp de decenii, Grecia a fost campioană în ceea ce priveşte devalorizarea monedei cu beneficii minime. Competitivitatea este un element structural al economiilor naţionale şi, în Grecia, este nevoie de schimbări, multe dintre ele nepopulare, indiferent dacă moneda se numeşte euro sau drahma.

Având în vedere tendinţele actuale ale politicilor elene, o revenire la drahmă vor face ca soluţia mai facilă a devalorizării să fie preferată în defavoarea reformelor structurale care ar genera competitivitatea. Iar instabilitatea monetară pe care o va aduce adoptarea drahmei nu va face decât să reducă, de fapt, competitivitatea. Companiile vor trebui să plătească pentru asigurarea împotriva riscului valutar, iar ţara va fi vulnerabilă la schimbările bruşte ale mediului comercial, cum ar fi preţul petrolului.

Noua drahmă s-ar confrunta cu un risc mult mai mare ca fondurile speculative internaţionale să profite de devalorizare decât în cazul vechii drahme. Atacurile acestora s-au înmulţit în ultimii ani raportat la dimensiunea economiei Greciei.

Grecii pot creşte şi în zona euro

Totodată, este o greşeală să se sugereze că economia locală nu va fi capabilă să crească în interiorul zonei euro. Atunci când incertitudinea din pieţe se va risipi şi reformele structurale necesare vor fi consolidate, creşterea economiei Greciei va reveni şi va avea o rată mai mare decât înainte de criză.

O revenire la drahmă ar reduce automat capitalurile fiecărei persoane cu dimensiunea devalorizării, estimată la cel puţin 50%. Această reducere s-ar putea suprapune peste condiţii dure de austeritate, Grecia ar avea în continuare deficit comercial şi va trece o perioadă de timp până când ţara va fi capabilă să-şi acopere nevoile în întregime în valută străină pentru achiziţia materiilor prime din import. Cea mai mare parte a valutei străine intră în Grecia în lunile de vară, din turism, dar, până atunci, firmele elene ar fi în imposibilitatea de a furniza servicii de calitate din cauza incapacităţii de a importa bunuri. Dacă, de exemplu, petrolul s-ar scumpi în următoarea iarnă sau primăvară, acest lucru ar fi catastrofal pentru producţia locală.

Datoria publică se va dubla

Întoarcerea la drahmă va însemna, de asemenea, oprirea unilaterală a plăţilor către creditori, în condiţiile impuse de greci, iar beneficiile fiscale care decurg dintr-o asemenea situaţie sunt incerte. Datoria oficială (împrumuturile de la FMI, Comisia Europeană şi BCE) deţine, acum, o pondere considerabilă în datoria totală a ţării şi va trebui rambursată în euro. În cazul în care Grecia ar ieşi din zona euro, datoria ar fi mai mult decât dublă, în condiţiile devalorizării drahmei.

Datoria internă către bănci şi fonduri de asigurări sociale ar fi de dimensiuni similare, o mare parte din povară ar putea fi preluată de bancherii greci, alături de societăţile de stat care deţin acţiuni la bănci, dar economia în ansamblul său ar suferi un impact negativ major din cauza reducerii lichidităţii.

Revenirea la drahmă ar constitui un subterfugiu, încă o negare a obligaţiilor Greciei care, la o primă vedere, pare că ar avea costuri reduse. Probabil, cel mai mare cost al acestei soluţii ar fi cel politic, agravând marginalizarea ţării şi ar consolida forţele care ar împinge statul spre izolare.

CITIŢI ŞI:

• Pistolul crizei elene, la tâmpla României
• Liderii europeni au decis reducerea cu 50% a datoriei Greciei
• Economist german: "Este în interesul Greciei să reintroducă drahma"
• Grecii se apucă de treabă: vor să taie deficitul bugetar la jumătate, în 2012
• Coşmarul zonei euro. Cele mai mari temeri privind evoluţia crizei din zona euro
• Urmările salvării Greciei de la faliment: Ce s-a rezolvat şi cine trage ponoasele?