Alexandra a fost felicitată de Trump

Planurile sunau bine pe hârtie, iar mai presus de toate conta că Alexandra se acomodase de minune la rigorile societăţii americane. Ea era implicată în diverse proiecte artistice și școlare, iar la un moment dat a fost felicitată chiar de președintele Donald Trump pentru rezultatele şcolare: „Ea este cea mai fericită. Are drepturi depline și putem să ne numim cetățeni americani. Soția are și ea câteva oferte pentru postul de contabil.

Alexandra a terminat în primii zece elevi ai școlii și în clasa a IV-a și în clasa a V-a, cu note de peste 100, că așa e la ei. A luat și două diplome de excelență în artă, de la domnul Donald Trump (n.r. – fostul preşedinte al Statelor Unite ale Americii). Are niște tablouri expuse la aeroportul din Atlanta, dar are și performanțe pe linie școlară. Vreau să îmi vând casa din România și după vom vedea. Eu personal sunt foarte fericit că am reușit acest obiectiv pe care ni l-am propus pentru fată. Eu fac 70 de ani mâine, poimâine. Pentru ele am venit aici”, spunea Dumitru.

Visul american nu-i chiar uşor de trăit

La 5 ianuarie 2020, Ion Liţă Dumitru se confesa din nou în Gazeta Sporturilor şi vorbea despre cum mai decurgea viața în SUA: „Viața mea e bună aici fiindcă viața fetiței mele e bună. Se simte bine, îi place la școală, și-a făcut prieteni. Eu trăiesc pentru ea. Mi-e greu, că nu prea stăpânesc limba engleză, dar mă descurc. Mai dau și peste persoane care mă iau peste picior, unii chiar mi-au făcut plângeri că nu conduc bine, găsești oameni din ăștia peste tot, dar e cât de cât ok.

N-am încotro, fiindcă fac bani buni din așa ceva. Nu cred că o să mai vin vreodată în România. Nici măcar așa, în vacanță. Suport foarte greu zborurile lungi cu avionul, am îmbătrânit, nu mai pot să le fac față. Dar nu știu ce îmi mai rezervă viața mea.” Erau primele semne ale unor nemulţumiri care începuseră să-l agaseze pe Liţă. Visul american nu era chiar ca-n filmele de la Hollywood… La începutul lunii decembrie 2020, la 3 ani după ce zbura cu multe speranţe peste Ocean, fostul decar recunoştea că era debusolat şi simţea gustul amar al experienţei în ţara tuturor posibilităţilor.

Nicăieri nu-i ca acasă… Era o vorbă care începuse să sune din ce în ce mai puternic în timpanele fostului as de la mijlocul terenului. Poate şi pentru că veşnicul primar al Chiajnei îi pregătise un nou proiect consăteanului originar din satul Roşu. Astfel, Liţă Dumitru îşi schimba opţiunile şi anunţa că era tentat să lase viaţa din Statele Unite ale Americii pentru a reveni în România.

Planul era simplu: implicarea alături de Mircea Minea la Concordia, aflată acum în Liga a II-a, pentru a pune bazele unei Academii de Fotbal. Rămâne de văzut ce va fi în 2021… Cert este că tot de la o Academie de Fotbal Dumitru a aflat pe propria-i piele ce înseamnă nu doar visul american, ci şi coşmarul american.

Trădat şi lăsat pe străzi fără remuşcări

În prim-plan apare un american, care părea un om foarte serios la începutul colaborării lor. „Am avut mari probleme aici. Un american a cărui mamă este româncă mi-a dat efectiv ţeapă. Tipul are aici o academie şi îmi promisese multe, dar până la umă nu s-a întâmplat ceea ce spunea. După trei luni am rămas efectiv în stradă, ne-a dat afară din casă. Am luat-o iar de la sub zero, ne-am mutat în zona unde are fata şcoala, unde este într-o clasă alături de cei mai inteligenti copii din America, genul acela de clasă specială.

Sigur că mă trage ceva spre ţară. Am un plan şi am şi vorbit pentru realizarea lui. Port discuţii şi am promisiune de la domnul Mircea Minea. Dacă acum, în iarnă, îmi dă echipa mare, vin acasă. Dacă nu, la vară, tot împreună cu Concordia Chiajna, vreau să deschid o Academie privată de fotbal, care să poarte numele meu. Fata mea însă nu vrea să vină în România. Aici are mari perspective.

E pe drumul bun şi vrea să devină arhitect. Eu vreau să mor acolo, în România. Poate cumpăr un apartament cu două camere cand fata va fi destul de mare. Nu pot uita zăpada de acasă, muntele şi maidanul, cu 7-8 kilometri pe jos, doar ca să joc fotbal. România m-a făcut fotbalist”, a declarat fostul mare fotbalist la Radio Sport 1.

În 2000, Liţă Dumitru o cunoştea pe Mariana, care a acceptat să-i devină soţie deşi între ei era o diferenţă de 24 de ani. Înaintea celei de-a doua căsătorii, el a avut o căsnicie de 30 de ani cu fosta gimnastă Claudia Pandelescu, iar din mariajul lor au rezultat doi copii: Dalina (n.r. - în 2007 era măritată în Germania) şi Claudiu (n.r. - în 2007 lucra la firma de software Kaspersky, după ce în trecut a refuzat o ofertă de la Microsoft).

„Ca fotbalist, Claudiu a fost mai talentat decât mine, dar a fost copil de bani gata. În 1996 l-am luat într-un turneu de pregătire în Italia, a intrat în vizorul celor de la Keli Ried, care l-au transferat. Este greşeala vieţii mele că l-am lăsat să plece la 16 ani singur în străinătate. Nu a convins, s-a întors în ţară, unde a mai jucat la Rocar şi Poli Iaşi, după care s-a lăsat”, a mărturisit Lita Dumitru despre cel care i-a dăruit şi un nepoţel.

Ion „Liţă” Dumitru şi-a încheiat cariera de jucător în 1988, după 443 de meciuri şi 64 de goluri în Liga 1 şi 57 de selecţii şi 12 reuşite la naţională. Dumitru a debutat în Divizia A la Rapid, echipă la care a jucat între 1968 şi 1972, în timp ce la Steaua a evoluat între 1972 şi 1980. Cât a fost căpitan în Ghencea, el a cucerit două titluri şi două Cupe.

Ca antrenor, el a pregătit echipele FC Naţional (1994-95), Jiul Petroşani (1995-96), Rapid Bucureşti (1996-97), Rocar Bucureşti (1998), Poli Iaşi (2000-01), Callatis Mangalia (2001), echipa naţională de juniori a României (2001-02) şi Concordia Chiajna (2007-08, 2009-10).