Andrada Aloman, o tânără din Alba Iulia, a ajuns să fie cunoscută în întreaga Peninsulă Iberică, datorită abilităților de arbitru de fotbal din prima ligă feminină, dar și în forbalul masculin. Performațele ei din Spania, una din cele mai mari țări fotbalistice din lume au adus-o pe lista FIFA.
Înainte să plece spre Madrid, Andrada Aloman locuia în Timișoara. Ajunsese până-n liga a treia din țara noastră, iar în mod frecvent era asistent la disputele din subordinea asociației județene din Timiș. Pasul spre țara lui Sergio Ramos nu a fost unul strict legat de fotbal, a povestit ea pentru wesport.ro.
”Am venit în Spania în vara lui 2015, pentru un schimb de experiență. Urma să lucrez ca salvamar la o piscină, iar la sfârșitul verii trebuia să mă întorc în țară. Mi-a plăcut în Spania atât de mult încât am decis să încerc să-mi construiesc un viitor aici. La început mi-a fost greu, fiindcă nu prea știam limba. Mai cunoșteam cuvinte din telenovele, dar când trebuia să vorbesc, nu mă descurcam atât de bine. Dar m-am pus pe învățat – așa e când nu ai încotro!
Nu ascund că visam să arbitrez aici, eram dispusă să fac orice sacrificiu. Am învățat legile jocului în spaniolă și am început să mă pregătesc bine. Știam că trebuie să trec un examen fizic și un test scris din legile jocului. Testele erau extrem de dificile”
Cum s-a derulat ascensiunea rapidă în Spania
”Am fost primită fără nicio problemă de cei responsabili. Le-am explicat situația mea, că în România activam ca asistent în Liga a 3-a și că doream să oficiez în zona Madrid. Mi-au transmis că trebuie să trec probele de care am amintit. Inițial, timp de un an, am oficiat în categoriile inferioare: în divizia a 5-a, a 4-a... După un sezon, în 2016, am dobândit categoria pe care o aveam în țară, de arbitru asistent în cel de-al treilea eșalon. Eram cea mai fericită, pentru că visul meu devenea realitate!”, a declarat Andrada Aloman
Faptul că e femeie nu a fost deloc un impediment, spune sportiva: ”În Madrid, sunt multe fete care arbitrează. Lumea e obișnuită cu asta, am fost primită cu brațele deschise. Timp de doi ani, am fost în Liga a 3-a, pentru ca în 2017 să ajung în Liga 1 feminină. Am început să am fiu trimisă la jocuri în toată Spania, am ajuns pe stadioane în care nu mă gândeam că voi reuși să arbitrez. Am reușit să am meci în fiecare weekend, îmi pregăteam bagajele de deplasare în fiecare final de săptămână.
Când aveam joc masculin în eșalonul al treilea, oficiam în Madrid, iar când era vorba de Liga 1 feminin, avea deplasări. Aici, fotbalul feminin e destul de dezvoltat, mai mult decât în România. Prima ligă are 16 echipe, iar în categoriile inferioare aproape fiecare oraș are o echipă feminină. Prima ligă e televizată, fetele sunt încurajate să practice fotbal. Fotbalistele sunt mediatizate, Atletico Madrid și Barcelona evoluează în Champions League”
Momentele magice: Segunda Division B, prima ligă feminină și lista FIFA
După trei ani de activitate în Spania, au venit primele recompense, povestește Andrada: ”În 2018, am promovat în Liga II B masculin – nu visam așa ceva niciodată, să ating fotbalul profesionist din Spania! Dar, cel mai emoționant moment a fost atunci când comisia de arbitri m-a propus pentru lista FIFA, în 2018. Acel an a fost cel mai fain an din punct de vedere al arbitrajului! A fost anul în care am primit ecusonul FIFA, este visul oricărui arbitru!”
Andrada mărturisește că nu există nicio rețetă aparte pentru traseul ei rapid și eficient: ”Nu este un secret special. M-a ajutat mult faptul că știam engleza. A fost la mijloc și ambiția mare de a arăta că pot reuși într-o țară străină. Am avut și noroc fiindcă am fost susținută de la început, nu a fost nicio problemă că veneam din România. Din contră, m-au încurajat toți. Până la urmă, arbitrajul e același, indiferent dacă ești în Spania, Germania sau România.
reau să spun că eu am făcut școala de arbitraj în Alba Iulia, apoi am lucrat în Timișoara. Spun asta deoarece pe această cale vreau să le mulțumesc tuturor care m-au ajutat cât timp eram acasă. Dacă rămâneam în țară, nu știu ce s-ar fi întâmplat. Înainte de a ajunge în 2015 în Spania, locuiam în Timișoara. Arbitram în Liga a 3-a, lucram la o sală de fitness. Poate acum aș fi făcut același lucru, nu știu..”