Aceasta este o formă de demenţă care afectează tot mai multe persoane de vârsta a treia, iar specialiştii spun că numărul va creşte considerabil în următorii ani, din cauza accelerării procesului de îmbătrânire a populaţiei.

Însă, o ceaşcă de cafea sau de ceai băute zilnic pot reprezenta o bună protecţie împotriva bolii. Despre ambele băuturi studiile au demonstrat că pot reduce şi cu 40% pierderile de memorie.

Specialiştii de la Universitatea California afirmă că persoanele cu vârste de peste 65 de ani care consumă ceai în mod regulat prezintă cu 37% mai puţine semne ale demenţei în comparaţie cu aceia care nu obişnuiesc să bea ceai.
În aceeaşi ordine de idei, persoanele care obişnuiesc să bea cel puţin cinci ceşti de cafea pe săptămână reduc cu 20% riscul de a-şi pierde memoria atunci când ajung  la vârsta a treia.

Un studiu efectuat la Institute for Basic Research in Developmental Disabilities din New York demonstrează că nucile au efecte benefice asupra memoriei. Cercetările de laborator au arătat acei cobai care au avut o alimentaţie bogată în nuci şi-au îmbunătăţit considerabil abilităţile cognitive.  Specialiştii, citaţi de Daily Mail, sugerează că nucile pot avea beneficii similare şi în cazul oamenilor, dar că este nevoie de o cercetare mai amănunţită în acest sens.

Mişcarea ajută memoria
Însă nu numai alimentaţia este cea care contribuie la prevenirea apariţiei Alzheimerului, ci şi stilul de viaţă. În acest sens, persoanele de vârsta a treia care fac zilnic exerciţii fizice, cu moderaţie, cum ar fi alergările uşoare sau jocul de golf ar putea reduce chiar şi cu 40% riscul de Alzheimer, arată un alt studiu efectuat de Boston University School of Medicine din Massachusetts. În acest caz, specialiştii au urmărit stilul de viaţă a 1.200 de persoane cu vârste de peste 76 de ani. Concluzia a fost că aceia care făceau zilnic exerciţii fizice aveau o memorie mai bună decât sedentarii. Rezultatele erau mai vizibile în cazul bărbaţilor.

Despre soare şi rolul acestuia pentru organism şi despre faptul că numai el este cel care permite secreţia naturală de vitamina D se ştie deja. Carenţa de vitamina D reprezintă un pericol chiar şi de cinci ori mai mare de instalare a Alzheimerului.

Boala atacă progresiv creierul, producând pierderea memoriei, confuzie şi schimbări bruşte ale dispoziţiei. În ultima fază a bolii, persoanele afectate îşi pierd capacitatea de a merge, de a vorbi şi de a înghiţi, ajungând în, cele din urmă, la deces.