Sindicaliştii francezi pot mobiliza milioane de persoane la manifestaţiile de stradă împotriva diferitelor reforme nepopulare promovate de guvern. Asta deşi proporţia salariaţilor înscrişi în sindicatele din Franţa este cea mai redusă din Europa, numărul lor scăzând chiar de trei ori în ultimii 35 de ani.
„Sindicalismul francez nu a fost niciodată unul de masă, ci un sindicalism militant, capabil să mobilizeze”, a explicat Herve Garnier, liderul celui mai numeors sindicat, CFDT, care regrupează 800.000 de membri. Potrivit Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, rata de sindicalizare în Franţa a fost, în 2008, de doar opt procente din numărul total de salariaţi, faţă de 19 la sută în Germania sau 27 de procente în Marea Britanie. În Franţa, opt organizaţii sindicale au în total circa două milioane de membri, în timp ce doar confederaţia DGB din Germania numără nu mai puţin de şapte milioane. Dacă în sectorul de stat sindicatelor li s-au alăturat numeroşi salariaţi, mediul privat este un adevărat „deşert sindical”, susţine profesorul universitar Dominique Adolfato, citat de AFP. Victorii răsunătoare Deşi reduse numeric, sindicatele franceze au obţinut, graţie capacităţii de mobilizare a populaţiei, victorii răsunătoare în lupta cu executivele de la Paris. Doi premieri de dreapta, Alain Juppe şi Dominique de Villepin, au bătut în retragere în faţa demonstraţiilor de amploare organizate de sindicatele franceze. Primul s-a lovit de nemulţumirea maselor în 1995, când a vrut să impună o reformă a sistemului de asistenţă socială, în timp ce de Villepin a căutat să instituie, în 2006, aşa-numitul „Contract de primă angajare” prin care vroia să reformeze piaţa muncii pentru tineri. Fatalismul, marea problemă a românilor Liderii sindicali din România explică paradoxul sindical francez. Astfel, vicepreşedintele Cartel Alfa, Petru Dandea, arată că atuurile Franţei, dincolo de modelul cultural în vigoare, sunt spiritul civic pronunţat şi orientarea spre o abordare ideologică. Mai mult, francezii au înţeles că este dreptul lor să lupte cu orice măsură care îi dezavantajează, pe când românii rareori iau atitudine, până nu le ajunge cuţitul la os. Asta rezumă de fapt principala problemă a românilor, şi anume fatalismul, după cum susţine Ovidiu Jurca, vicepreşedintele Blocului Naţional Sindical. „Sporadicele izbucniri de emancipare sindicală ale românilor nu sunt suficiente pentru a genera schimbare”, subliniază el, completând că sindicatele mai au o problemă. „Se observă un radicalism al liderilor , dar care nu este urmat şi de membrii de sindicat”. Astăzi şi în România şi în Franţa sindicaliştii au scos oameni în stradă. Citiţi şi: Sindicaliştii Cartel Alfa, în stradă: "Fără banii de salarii, vom lăsa spitale goale" Zi de grevă şi proteste în Franţa
Recomandările noastre
