Socata este o băutură specific românească, care se poate prepara și în extrasezon, dacă avem flori uscate de soc. Florile culese în lunile mai-iunie, atunci când înflorește socul, se pot păstra în pungi de hârtie, la loc răcoros, și pot fi utilizate ori de câte ori dorim.
Rețeta de socată. Trebuie să știți că procesul de uscare va face ca aroma florilor să fie diminuată, astfel că putem pune câteva flori uscate în plus față de rețeta care include flori proaspete.
Rețetă de socată din flori uscate
Pentru prepararea acestei băuturi vom avea nevoie de:
- 10-12 flori de soc uscate
- 500 g de zahăr
- 5 l de apă
- 1-2 lămâi
- coji de portocală (opțional)
- 5-6 boabe mari de orez (ori 4-5 g de drojdie proaspătă)
Modul de preparare
Vom punem 1 litru de apă într-o oală, în care turnăm și zahărul și lăsăm vasul la foc mic, până când vedem că zahărul s-a dizolvat. Apoi oprim focul și lăsăm siropul rezultat la răcit.
Pregătim restul ingredientelor pentru socată. Florile de soc le punem într-un vas pregătit pentru socată, precum o damigeană ori un borcan de 5 l. Vom răzui apoi coaja de la o lămâie (nu prea multă, căci altfel va face socata să aibă un gust amar), iar apoi le stoarcem pe amândouă și adăugăm sucul lămâilor peste florile de soc, în vasul pregătit.
Adăugăm și câteva felii de lămâie, coaja răzuită, alături de coji de portocală, după preferințe. Când siropul s-a răcit îl turnăm peste florile de soc, adăugăm şi restul cantităţii de apă, împreună cu boabele de orez (circa 12 boabe), asta pentru că acestea grăbesc fermentaţia mai bine decât drojdia şi, de asemenea, nu dau gust și miros socatei.
După câte zile poate fi servită socata
Acoperim gura damigenei cu tifon sau putem pune o farfurie pe gura borcanului, însă este nevoie ca vasul să nu fie acoperit complet, să fie lăsat să „respire”. Se lasă apoi circa 4-5 zile la loc cald, pentru a fermenta, amestecând de cel putin două ori pe zi.
În funcție de temperatură sau de cât de acidulată preferăm să fie socata, aceasta poate fi servită chiar și după două zile. Dacă o preferăm mai „înțepătoare", o mai lăsăm la fermentat. Atunci când apa va deveni gălbuie și va căpăta un miros plăcut de flori de șoc, putem gusta sucul.
Când este gata, strecurați sucul, folosind o sită deasă sau un tifon, în sticle cu capac, pe care le putem depozita la frigider ori într-un loc răcoros și ferit de razele soarelui.