Scriam în urmă cu ceva timp despre cum a fost distrusă presa scrisă, punând accentul pe momentul zero, atunci când a debutat planul copt în laboratoare oculte, nicicând descoperite, veșnic presupuse.

Totul a început cu îndepărtarea șefi lor din redacțiile marilor ziare. A jurnaliștilor talentați și cu cea mai mare experiență editorială, directori sau redactori șefi, profesioniști care erau în stare să formeze alți profesioniști. Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Petre Mihai Băcanu, Horia Alexandrescu au rămas, rând pe rând, fără ziarele pe care le-au fondat sau le-au impus pe piață. Au apărut mogulii care au impus echipe noi, antrenate în stil corporatist, plătite gras, iar jurnalismul liber, entuziast și închistat doar în codul deontologic, a trecut în spatele priorităților patronilor, oameni de afaceri cu interese politice.

La începutul anilor 2000, aproape nimeni nu a anticipat ce va urma, nimeni nu a sesizat pericolul că presa începe să alunece spre prăpastie. Și în televiziuni a apărut „suflul nou”, cine țipa mai tare la invitați avea rating mai mare, spectacolul luând locul informației.

Transformarea presei să zicem că nu a produs societății o traumă majoră, nu a făcut victime, nu au murit oameni. S-a produs doar o schismă ale cărei consecințe le vom percepe mai concret în viitor.

Nu astfel, însă, se poate vorbi despre ceea ce s-a pregătit și se petrece în Sănătate. Acolo unde, de doi ani, se „lucrează” conștiincios la mazilirea profesorilor din marile spitale, oameni cu cariere spectaculoase în spate, medici care au pregătit zeci de generații de studenți și rezidenți, medici care au salvat zeci de mii de bolnavi de la moarte. Cui folosește îndepărtarea acestor specialiști, oameni care au creat clinici de la zero, s-au bătut cu sistemul pentru a obține aprobări, care au avut curaj să înceapă operații, proceduri, transplanturi nicicând făcute la noi? Nu vă pot spune cu nume și prenume cine-s păpușarii, deși îi cunosc pe mulți, dar știu că s-a creat o rețea puternică, formată din oameni din sistemul medical, politic, media și ONG-uri care vor să acapareze și să controleze sectorul cu cel mai mare potențial financiar: fonduri bugetare și europene, filiera producătorilor și distribuitorilor de medicamente, achiziții de aparatură, turism medical și alte câteva.

Mărturisesc că ideea de a scrie despre acest subiect mi-a venit după ce am citit articolul colegei mele, Anca Andrei, redactor șef al revistei Capital. Ea atrage atenția că se pregătește o mazilire a profesorului Irinel Popescu, cel care a făcut primul transplant de ficat în România și a creat o școală de medicină în domeniu, un specialist recunoscut la nivel internațional. Despre acest medic, care nu m-a avut ca pacient (așa cum nu m-au tratat nici profesorii Lucan sau Burnei, ca să fie clar!), am aflat de la cel mai performant chirurg în transplantul de ficat și boli ale ficatului și pancreasului din Europa, profesorul Yaman Tokat, într-o clinică din Turcia. El mi-a spus că în medicina hepatică Irinel Popescu este un fel de Gică Hagi în fotbalul internațional. Îi știa bine activitatea și îi aprecia profesionalismul.

Ei bine, iată că Anca Andrei a aflat, prin sursele ei de jurnalist și în urma discuției cu deputatul Emanuel Ungureanu, că acestui eminent profesor i se pregătește ceva!

„Ministerul Sănătăţii, ONG-uri celebre şi acelaşi etern procur DIICOT, Marian Delcea, ar urma să fie piesele cele mai important în acest puzzle diabolic.

Pe scurt, un jurnalist pe nume A.C., ajuns între timp activist într-o fundaţie plătită de miliardarul George Soros, (nu am nimic cu modul în care-şi foloseşte banii, doar constat) ar urma să publice „pe gratis” pe Rise Project (citat din spusele domnului deputat USR, Emanuel Ungureanu) o anchetă prin care să arate că profesorul Irinel Popescu este mare traficant de organe. Ulterior, ancheta ar urma să fie „rostogolită” şi “înflorită” în mai multe publicaţii online, dar şi pe TV, prin care să i se contureze un profil monstros celui mai sus menţionat.

Pe aceeaşi reţetă de succes procurorul Delcea de la DIICOT s-ar sesiza şi, ca în cazurile Burnei şi Lucan, s-ar cere arestarea preventivă a acestuia, prof. dr. Irinel Popescu fiind un pericol public”, a scris Anca Andrei în articolul „Se pregătește un nou caz BURNEI! Cine este următoarea VICTIMĂ de pe listă! Nume grele implicate! Zeci de mii de pacienți sacrificați”, publicat pe capital.ro.

 Mizeria pe care o știam de câțiva ani deci persistă, iar planul de eliminare a șefilor de secții cu notorietate se extinde. Grav este că pentru asta se apelează la o instituție de forță: Parchetul! Cu dosare penale poți elimina ușor pe oricine, după cum am mai văzut.

Să o luăm pe rând.

Profesorul Gheorghe Burnei a „reparat” oasele a mii de copii de-a lungul carierei, fiind elevul uriașului chirurg Pesamosca. Desigur, a avut și nereușite, ca în cariera oricărui medic, căci există și cazuri extrem de grave. Unul de acest fel a fost scos pe tapet de către „Rețea”, împachetat corespunzător ca să stea la baza unei anchete a DNA.

Burnei a dispărut din Spitalul Marie Curie, cariera lui a fost făcută zob. De ce? Coincidență: profesorul și echipa lui demarase proiecte cu fonduri europene pentru dezvoltarea secției de ortopedie și prea se opunea proiectelor unor fundații. După plecarea lui, în curtea spitalului s-a putut demara construirea unui spital cu fonduri din colectă publică.

Profesorul Mihai Lucan a fost dat pe mâna procurorului de fostul său angajat, brancardier sau asistent social, actualul deputat USR Emanuel Ungureanu. După primele acuzații grave, ancheta și avocații au demonstrat că doctorul „nu a furat ci a dat”. Acum sunt încă audiați la Parchet pacienți operați de Lucan, după ce alte câteva sute au trecut prin biroul procurorului ca să spună dacă au dat șpagă medicului și cine le-a donat rinichiul. Vom vedea ce verdict va da în final instanța, dar până atunci chirurgul acesta nu va mai putea salva vieți.

Nu l-am văzut în viața mea pe Mihai Lucan, însă am știut de la începutul anilor 90 că acest medic deranjează. Două colege de breaslă mă rugaseră insistent să scriu împotriva acestuia pe motiv că cei de la Institutul Fundeni nu-l mai vor acolo. Era nevoie ca și ziarul la care lucram să se alinieze. Nu am făcut-o, era o dubioșenie, dar campania de denigrare a doctorului a existat. Atunci și-a făcut bagajele și a plecat la Cluj, unde a făcut de la zero secția de urologie și a început transplantul de rinichi în Ardeal, scutind mulți-mulți pacienți de drumul la București.

Acum, vârf de lance în acțiunea de „curățenie” din sistemul sanitar, mai ales în domeniul transplanturilor, este același politician al USR de la Cluj, Emanuel Ungureanu. Coincidență: Bun prieten și susținător al noii directoare de la Agenția Națională de Transplant, Alexandra Anca Mureșan, fost medic la Cluj, cea care l-a înlocuit în iulie pe profesorul Radu Deac. Sunt cercuri în care deputatul Ungureanu s-a lăudat cu această relație prin care va pune capăt „transplantului de organe”. Să sperăm că-s doar vorbe și că șefa ANT nu va intra în jocul „Rețelei”, cel la care face referire și jurnalista Anca Andrei.

Fără profesorii aceștia huliți și fără mulți alți doctori aplicați, nu făceam nimic nici în medicină. Sunt multe lipsuri și multă mizerie în unele spitale, dar să nu-și închipuie nimeni că acelor cadre medicale le convine să lucreze acolo. Unele dintre ele țipă, se enervează și enervează. Nu înțeleg deloc că medicina, dacă nu se poate face în țară, se poate face și în clinici din afară. Pe bani de la minister și pe comisioane. După 25 de ani, dr. Narcis Copcă, conferențiar universitar și el, a avut curaj să se bată cu Sistemul și cu „Rețeaua” și să debuteze transplantul de plămâni în România. A arătat că se poate, căci doi oameni trăiesc.

Am avut curiozitatea să cercetez activitatea unora dintre cei care își împroașcă înaintașii cu noroi și politizează medicina. Nu au nimic notabil în cariere. Opinia publică trebuie să știe că, în chirurgie, ca să devii din „mâna a doua” șeful echipei, trebuie măcar să te speli dublu pe mâini în anticamera sălii de operație.