Mănăstirea Dervent este situată în județul Constanța, aproape de granița cu Bulgaria (zona Ostrov). Începuturile acesteia se pierd în negura vremii, fiind considerată cea mai veche vatră monahală de pe teritoriul ţării noastre, care este consemnată în partea de sud a Scythiei Minor, între Tomis şi Durostorum, localizare care corespunde cu poziţia Derventului. Dar, primele informaţii istorice sigure despre înfi inţarea acesteia apar abia din secolul al IX-lea.

Tradiția spune că la sfârșitul primului secol d.Hr., când Sfântul Apostol Andrei călca încă acest ținut în lung și în lat, propovăduind Evanghelia lui Iisus Hristos, a trecut și prin aceste ținuri ale Derventului.

 

Din trup pâmântesc s-au născut Crucile de leac

Sfântul Apostol Andrei a trimis după aceea în acel ținut,un preot și trei fecioare pentru a vesti învățăturile lui Iisus Hristos în cetatea din apropiere. Conducătorii cetății, simțindu-se amenințați de ucenicii Sfântului Andrei, i-au arestat condamnândui la moarte. Cele trei fecioare au fost tăiate în bucăți, iar preotul a fost jupuit de viu și spânzurat pe cruce. Trupurile acestora unele au fost arse, iar altele aruncate în Dunăre. Creștinii din acele ținuturi auzind grozăvia, au vrut să ia trupurile și să le îngroape, dar nu le-au mai găsit. În schimb, au găsit patru pietre crescute în formă de cruce. Au dat o importanță deosebită acestora, abia după ce câțiva oameni bântuiți de duhuri necurate au primit vindecare în preajma acestora.

Otomanii au păzit crucile să nu pățească ceva

„În vremea stăpânirii otomane, terenul pe care se aflau Sfintele Cruci a fost cumpărat de Ahmet Bei, unul dintre mai marii conducătorilor turci din Dobrogea. Cunoscând puterea acestora, deși era credincios lui Allah, a dat ordin ca acestea să fie păzite, ca nu cumva să fie săpate de slugile care făceau munca câmpului. Se spune că însuși Ahmet venea și se închina Sfintelor Cruci pentru a primi prosperitate și bunăstare familiei sale. Acest obiecei a rămas păstrat cu sfințenie până când, un urmaș de-al acestuia, în secolul al XIX-lea, a smuls două dintre cruci, distrugându-le”, a povestit pentru EVZ, arhimandritul Andrei, starețul mănăstirii.

Dumnezeu încă face minuni prin Crucile de leac

În momentul de față, Mănăstirea Dervent adăpostește cele două cruci. Una dintre ele se află în interiorul paraclisului din partea stângă a bisericii. Aceasta este cunoscută drept vindecătoare pentru bolnavi. O masă din marmură este amplasată deasupra acesteia, pe care se face Taina Sfântului Maslu și rugăciuni pentru bolnavi. Unii oameni se vindecă de boli prin rugăciune sau prin simpla atingere. Cea de-a doua cruce este amplasată în exteriorul bisericii și este vindecătoare pentru animale. Oamenii așează diferite punguțe cu grăunțe care sunt sfnțite primind puterea de a vindeca animalele.

 

Izvorul de unde a băut Sfântul Apostol Andrei

„Tradiția locului spune că Sfântul Andrei împreună cu ucenicii săi, când au trecut pe aici și fiind osteniți de drum și însetați, au vrut să bea apă dar nu era nimic în zonă. Atunci, asemenea lui Moise, a lovit cu toiagul în pâmânt și a făcut să curgă un izvor cu care și-au potolit setea. Acest izvor a devenit și „prima cristelniță”, pentru că într-acesta au fost botezați primii creștini. Acest izvor, aflat la 250 metri de mănăstire, izvorăște și astăzi, vindecându-i pe cei care o folosesc cu credință”, explică pentru EVZ, arhimandritul Andrei.

Izvorul a secat când mănăstirea a fost închisă

În anul 1959, mănăstirea a fost închisă. Odată cu închiderea acesteia, izvorul a secat dar, o dată pe an, de Izvorul Tămăduirii, acesta izvora din nou. Abia din 1990, când mănăstirea a fost redeschisă, izvorul Sfântului Apostol Andrei a curs neîntrerupt. În 2022 s-a construit un paraclis în stil tradițional dobrogean și un bazin pentru colectarea apei.

 

Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului

Credincioșii care vin la Mănăstirea Dervent se bucură pre prezența Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului cu pruncul Iisus, care este așezată în partea stângă din interiorul bisericii. Foarte mulți bolnavi s-au vindecat, unii dintre ei de boli incurabile. „Această icoană a fost transmisă din generație în generație într-o familie de români din Cadrilater. O dată cu cedarea regiunii către Bulgaria, membrii acestei familii au emigrat în ținuturile României. În grabă, aceștia au împachetat numai strictul necesar, daru au auzit un glas care venea dinspre icoană și care a reptat de trei ori: «Dar pe mine nu mă luați?» Uimiți de această minune, au luat icoana cu ei. În călătoria lor, au trecut pe lângă Mănăstirea Dervent, unde au hotărât să înopteze. Participând la slujbă și văzând mulțimea de bolnavi care se vindecau, s-au hotărât să doneze icoana cu Maica Domnului mănăstirii”, mărturisește starețul mănăstirii.

De atunci, aceasta se găsește în biserica mănăstirii. Icoana, o înfățișează pe Fecioara Maria care strânge cu ambele mâini, la piept, pe Pruncul Iisus. Acesta ăși întoarce fața către privitor, deși mâinile-I sunt orientate spre Maica Sa.

 

Minuni de la Dervent scrise într-un document din 1933

Un document inedit tipărit la anul 1933 la Tipografia Seminarului Monahal de la Mănăstirea Cernica, redă într-o limbă simplă şi sinceră istoria şi minunile Sfintelor Cruci de Leac de la Mănăstirea Dervent.

„Într’una din zilele lunei Iunie, în faţa unei cruci dintr’un cimitir, mai mulţi credincioşi povesteau cu înflăcărare despre minunile Crucii dobrogene şi unii îşi arătatu picioarele, alţii mâinile de care zăcuseră multă vreme, iar acum vindecate la acea Cruce minunată. Mă opresc şi-i ascult cu atenţie. Deodată unul din ei păşeşte câţi-va paşi spre mine, şi piăinduşi ochii cu mâna, îmi grăieşte: „Cât n’am cheltuit eu ca să mă scap de durerea ochişorilor mei şi tot nimic n’am câştigat...” Nu termină bine acesta, ci altul cu ochii scăldaţi în lacrimi, îşi arătă copilaşul cam de 7-8 ani şimi spune: „Pela toţi popii, pela toţi hogii şi pela toţi doftorii şi vrăjitoarele am fost ca să mi-l vindece de boala aia rea şi tot nimic n’am făcut...”. Apoi încep amândoi deodată: „Dar când am auzit de sf. Cruce din Dobrogea, imediat ne-am dus şi am sărutat-o şi după trei zile de şedere lângă ea, în post şi rugăciuni, am scăpat complect de această durere îngrozitoare care mă chinuia zi şi noapte, iar mie zice cellalt, mi s’a vindecat copilul de boala cea rea”.