Un mozaic de piatră și copaci, munții se întindeau spre orizont, în timp ce, sub mine, râul străbătea această masă neclintită de granit ca și cum ar fi fost făcută din burete. Privind versanții înclinați ai Canionului Sil din Spania din punctul de belvedere Cabezoás - la peste 700 m înălțime - am dobândit un nou respect pentru puterea incredibilă a apei (în timp ce mulțumeam grinzilor robuste care mă țineau în picioare).

Priveliștile vertiginoase sunt un semn distinctiv al Ribeira Sacra, o colecție de orașe mici care în mare parte îmbrățișează râurile Sil și Miño în Galicia, regiunea cea mai nord-vestică a Spaniei. Galicia este adesea numită „Spania verde” pentru peisajele sale înverzite, rezultatul precipitațiilor frecvente în comparație cu alte părți ale Spaniei, dar aceste două râuri sunt cele care au modelat Ribeira Sacra, cel mai interior colț al regiunii. Numele înseamnă „malul sacru al râului” în limba galiciană, o aluzie atât la topografie, cât și la lunga istorie monahală a zonei, care datează din epoca romană.

Spania cu minunile ei

Nu este cel mai ușor teren de traversat, plin de drumuri înguste și întortocheate care înconjoară dealurile și trec prin păduri de castani și stejari. După ce am părăsit Cabezoás, m-am îndreptat spre vest, spre principala mănăstire din regiune, Santo Estevo de Ribas de Sil, aflată la aproximativ 7 km în linie dreaptă, dar la o distanță aproape dublă cu mașina. Situată deasupra râului Sil, Santo Estevo a fost frumos restaurată și face acum parte din rețeaua națională spaniolă de paradores (hoteluri de stat, adesea găzduite în structuri istorice). Deși este menționată pentru prima dată în documente din secolul al X-lea, se crede că mănăstirea este cu câteva secole mai veche de atât. Cuprinde trei clopotnițe, o biserică și apartamentele călugărilor și nu am putut să nu mă întreb cum au putut construi un complex atât de masiv atunci, pe marginea unui munte.

Călugării aceia aveau cu siguranță un ochi pentru proprietățile imobiliare de primă mână, dar miradoiros (priveliști panoramice) pe lângă care am trecut de-a lungul drumului mi-au oferit un alt tip de experiență religioasă. La fel ca Cabezoás, acestea se înalță peste marginile stâncilor, batjocorind gravitația și oferind priveliști care vă vor umple inima sau o vor opri, în funcție de cum vă simțiți în privința înălțimilor. Apa și-a făurit aici propriile catedrale verzi, mai monumentale chiar și decât cele mai spectaculoase structuri construite de oameni. de fapt, Ribeira Sacra a fost declarată rezervație a biosferei în 2022 și este singura candidatură din Spania la statutul de patrimoniu mondial UNESCO în 2024.

Soiul predominant în regiune este Mencía

Candidatura gravitează în jurul locului central al apei în acest peisaj. Dincolo de producția de energie hidroelectrică, râurile au propulsat o lungă istorie a morăritului - porumb și alte cereale - dar viile aproape verticale de pe malurile lor sunt cele care joacă un rol principal.viticultura a luat avânt după sosirea romanilor și a ordinelor monahale care i-au urmat. Soiul predominant în regiune este Mencía, utilizat în mod tradițional pentru a produce vinuri roșii tinere și proaspete, deși vinificatorii adaugă din ce în ce mai mult Brancellao, Sousón și Caíño și chiar îmbătrânesc unele dintre aceste amestecuri pământii și aromate, precum și produc alburi frumos înflorite, având ca protagonist soiul Godello. Pentru o lungă perioadă de timp, calitatea vinului a avut de suferit aici, împiedicată de sărăcia rurală și de legile încâlcite privind moștenirea terenurilor, dar steaua Ribeira Sacra a crescut brusc în ultimul deceniu, cunoscătorii căutând acum sticlele sale de butic.

Munca depusă

Este, de asemenea, o regiune viticolă sustenabilă din punct de vedere natural, deoarece nicio altă abordare nu ar funcționa pe termen lung. Din cauza terenului, viticultorii trebuie să recolteze manual, purtând pe umeri lăzi grele, în timp ce avansează cu grijă pe rând după rând de viță de vie, care provoacă acrofobie. Pentru a ușura această muncă istovitoare, câteva podgorii folosesc șine de-a lungul cărora strugurii pot fi transportați în containere mici motorizate - fie în sus, spre deschideri înguste unde pot fi încărcați într-un camion, fie în jos, spre râu, pentru a fi transportați cu barca - dar aceasta nu este o opțiune pentru majoritatea, scrie BBC.

Înființată ca regiune viticolă oficială în 1996, Ribeira Sacra deține denumirea de „viticultură eroică”, acordată de o organizație italiană non-profit care promovează și protejează regiunile viticole montane din întreaga lume. Pentru a se califica pentru acest titlu, podgoriile terasate trebuie să aibă o altitudine minimă de 500 m și o pantă de peste 30 %. Când am întâlnit-o pe vinificatoarea Puri Díaz Ferreiro, aceasta s-a referit la podgoriile locale ca la paredes (pereți), ceea ce are sens dacă ne gândim că o pantă de 70% nu este neobișnuită. Ea s-a minunat, pe bună dreptate, de ceea ce trebuie să fi presupus crearea acestor terase. „A fost o muncă imensă să construim acești pereți și să ne asigurăm că nu se prăbușesc. Au rezistat timp de secole”.