Autorităţile iraniene neagă atentatul asupra preşedintelui Mahmud Ahmadinejad, în timp ce în presă continuă să apară detalii despre atac.

Primele date privind atacul asupra convoiului preşedintelui Mahmud Ahmadinejad au apărut pe un site iranian ultraconservator, ceea ce dă o doză serioasă de credibilitate informaţiei.

Atentatul asupra convoiului prezidenţial care se îndrepta spre Hamedan, în vestul Iranului, a fost confirmat pentru Reuters de o sursă din administraţia prezidenţială. Potrivit primelor date, se pare că preşedintele Ahmadinejad nu ar fi fost într-un pericol foarte mare, pentru că dispozitivul aruncat asupra convoiului ar fi explodat destul de departe de maşina în care se afla preşedintele iranian.

În schimb, susţin o serie de televiziuni arabe, a fost lovită o maşină în care se aflau jurnalişti şi angajaţi ai preşedinţiei, iar atacul s-a soldat cu răniţi. Administraţia prezidenţială susţine că a fost vorba de artificii aruncate de localnicii bucuroşi că îl văd pe preşedinte şi că totul ar fi o neînţelegere.

Imperturbabil după atac

Nu este prima dată când Ahmadinejad este ţinta unor atacuri. Anul trecut, în timpul campaniei pentru prezidenţiale, con voiul lui Ahmadinejad a fost atacat, într-o regiune cu minoritate arabă.

De data aceasta, Ahmadinejad se afla în drum spre Hamedan, unde, a ţinut un discurs, în timp ce ştirile despre atentat ţineau deja prima pagină în presa internaţională. În Hamedan, fără să comenteze nimic, Ahmadinejad a avertizat în discursul său că Iranul nu va mai face niciun fel de afaceri cu statele europene care vor aplica sancţiuni economice ţării islamice.

Convulsii subterane

Iranul traversează în prezent probabil cea mai tensionată perioadă din istoria recentă. Revoltele de stradă de după alegerile prezidenţiale de anul trecut au marcat profund societatea iraniană, au schimbat-o definitiv, iar mişcările subterane de opoziţie nu s-au oprit. Atât că ele nu mai sunt la fel de vizibile ca în vara lui 2009, în condiţiile în care presa iraniană este strict controlată. Însă Mişcarea Verde, aşa cum a fost numit curentul de opoziţie declanşat de realegerea controversată a lui Ahmadinejad la preşedinţie, nu s-a stins, se manifestă în special pe internet, pe bloguri şi site-uri de socializare.

Dacă, iniţial, presa occidentală s-a grăbit să catalogheze revoltele drept revoluţie şi vedea deja căzând unul dintre cele mai longevive regimuri autoritare din lume, imediat după ce opoziţia nu s-a mai manifestat pe străzi, s-a instalat dezamăgirea.

Dar numai pentru că mişcarea se află acum în subteran nu înseamnă că a dispărut, şi nici amintirea revoltelor de stradă care au şubrezit iremediabil regimul de la Teheran.

Şi asta nu doar pentru că opoziţia a fost în mod constant direcţionată împotriva lui Ahmadinejad, ci şi pentru că, în premieră, a fost contestată republica islamică şi instituţia liderului suprem religios. Este greu de înţeles ce se întâmplă acum în Iran şi pentru că accesul la informaţii este dificil, iar datele iau culoarea sursei şi taberei din care provin.

Dar ştirea reală sau nu despre atacul asupra preşedintelui Ahmadinejad demonstrează că în Iran există opoziţie şi că regimul de la Teheran nu este un bloc de neclintit.