În ultimii ani ne-am obișnuit deja: dacă e 1 Mai sau 23 August, sau altă „sărbătoare” cu iz comunist, DJ-ii se pregătesc pentru încălzirea atmosferei cu șlagărele „Epocii de Aur” - autentice, ori remixate, iar animatoare-pionier se pregătesc pentru „senzații tari, românești”.

Comunismul s-a mutat în cluburi, există petreceri cu „temă comunistă”, așa cum există parcurile Disneyland. Simbolurile ideologice au devenit „funny”, cântecele muncitorești de altădată sunt „cool”, ba chiar „cool- te”.

La nivel mondial, marketing nu mai înseamnă demult doar comerț cu lucruri utile, ci și comerț cu simboluri, cu amintiri, pornind de la „icon-urile” comuniste precum secera și ciocanul, steaua roșie sovietică, Che Guevara, schele, macaralele, furnale, etc. Toate au intrat pe mâna graficienilor, care leau imprimat un stil actual și le-au pus în slujba promovării brandurilor.

Foloseau prilejul

„În perioada pre-decembristă sărbătorile erau puține, ca și zilele libere, doar duminica. Prin urmare erau festiviste și gustate din plin de oamenii muncii de la orașe și sate”, este de părere criticul de modă Alin Gălățescu.

„După ce erau târâți cu forța la renumitele demonstrații de 23 August, oamenii se duceau la petreceri câmpenești. Toate aceste monstruoase petreceri câmpenești atât de hulite, dar și degustate de mulți, își au originea în acele pseudoevadări. Că era demonstrație sau nu, oamenii foloseau prilejul ca să se adune. Cu nici o altă ocazie nu erau admise adunările. Să nu uităm că tocmai o astfel de adunare, de incriminare, zisă, atunci, a făcut posibilă revolta din decembrie 1989. Știau ei ce știau...”, explică stilistul.

„Trăiască 23 August!”

Alin Gălățescu subliniază că așa se ajungea la o formă distractivă, dar oficială de frondă și la geneza sărbătorilor la fel de „muncitorești” de azi. „Doar centrul de interes și amploarea sunt schimbate. Acum 23 August e eclipsat de 1 Mai - din nou oficial „al oamenilor ce muncesc” și de praznicele bisericești. Avem deci azi un 23 August ridicat la scară și dus la parametri și mai înalt toxici: primitivism, muzică proastă și tare, mizerie, înghesuială, chiul, festivism... România - o patrie în care 23 August a fost pe rând un act de eroism și o scurtare a celui de-al Doilea Război Mondial. O dezlegare la carne și muzică, o captură a oamenilor cu munca, nu cu mintea, o debușare a esențelor unice de românism plenar... Trăiască 23 August! Nemuritor și profund băștinaș...”

Cunoscutul om de televiziune Octavian Ursulescu face o analiză mai amplă a „fenomenului”, pe ideea că dacă e vorba de fițe, „ele trebuie legate mai degrabă de modul cum este sărbătorită și percepută în prezent Ziua Națională, 1 Decembrie, îndeosebi de către cei tineri”.

O frântură de secundă

Ursulescu mai spune că „istoria a devenit un fel de materie facultativă. Fițele țin de modul în care percepe fiecare sărbătoarea, de orice fel ar fi ea, inclusiv religioasă”. „Nimeni nu zice să stăm în casă, intonând cântece patriotice, tinerii e normal să se bucure la terase, în baruri, în cluburi, dar măcar să cunoască istoria și măcar o frântură de secundă să se gândească la cei care, prin credința și jertfa lor au făcut posibile zilele udate din belșug, azi, cu alcool. Lucru valabil și pentru 23 August, când, totuși s-a întâmplat ceva. Cred că nu este normal ca după ce atâția ani am sărbătorit acea zi, acum să nu mai existe deloc, să dispară brusc din istorie”.

În zilele noastre, simboluri puternice ale istoriei pot deveni un joc al marketingului, cu un slogan și o estetică potrivită. Revolta vinde bine, nu e o vină, societatea de consum știe să exploateze foarte bine meandrele nesfârșite ale vremurilor.

Câtă deosebire

„Cei mai în vârstă sunt, sigur, nostalgici ai acelei perioade, pentru că, până să devină o corvoadă (după 1975, cred), cu scoaterea forțată și obligatorie (noroc că mulți o tuleau pe parcurs!) la manifestații, n-o să vă vină să credeți, dar lumea mergea în general cu veselie pe traseu de 1 Mai și 23 August”, subliniază Octavian Ursulescu. „Îmi aduc aminte că în jurul meu erau oameni care glumeau, pe trotuare erau tonete cu bere, cei mai delicioși crenvurști pe care i-am mâncat în viața mea, înghețată, baloane. Prezentatorul TV și-a mai adus aminte cam în ce constau fițele de adolescent la această sărbătoare, pe vremea lui: „Profitam de eveniment și-o puneam de-un «ceai». Dar câtă deosebire: nu se fuma, nu se bea deloc alcool, doar dansam”. Ursulescu spune că a fost pus de câteva ori în situația de a anunța iminenta apropiere a „marii sărbători”, organizatorii dedicându-i evenimentul artistic respectiv.”