La începutul secolului trecut, căpitanul unui vas englez ce părăsea Shanghai, după o escală, scria în jurnalul de bord:

„William H. Donald, mort la Shanghai în ziua de 25 septembrie 1901”. William H. Donald era bucătarul scoțian al vasului. Fusese văzut ultima oară în cursul nopții precedente la intrarea ăn oraș. Era un dezertor? Căpitanul preferase să-l creadă victima unui atentat.

Dar, William H. Donald nu murise. Se îndrăgostise de Shanghai, care avea să devină o mare metropolă.

Iată-l, rând pe rând, funcționar la o societate de transporturi, reprezentant al unei firme americane de mesagerie, gazetar.

El pune bazele primului ziar în limba chineză din Hong Kong și devine un concurent primejdios pentru „Peking News”, astfel încât acest ziar îi cumpără foaia și îi oferă un post de redactor.

Într-o bună zi, proprietarul ziarului îl cheamă și îi spune, confidențial, că a primit propuneri foarte avantajoase din partea Japoniei.

Guvernul nipon era gata să sacrifice sume immense dacă gazeta n-ar mai fi susținut cu atâta vigoare politica lui Sun Yat Sen (foto), pe atunci președinte al republicii chineze.

Și proprietarul propuse redactorului șef  William H. Donald să împartă cu el milionul oferit de japonezi.

William H. Donald se declară de acord și spuse surâzător: Citește-ți mâine gazeta cu atenție. Vei găsi pe prima pagină primul meu articol de propaganda japoneză.

A doua zi, pe prima pagină era într-adevăr un articol semnat de William H. Donald. Și proprietarul ziarului citi:

„Japonia a oferit un milion de yeni proprietarului acestei foi pentru ca gazeta sortită cititorilor chinezi să atace guvernul Chinei și să-l susțină pe cel al Japoniei.

Eu aveam să primesc jumătate din acest milion. Dar n-am vrut să accept și sper că de acum înainte niciun chinez nu va mai cumpăra această foaie, care otrăvește sufletele compatrioților săi”.

William H. Donald câștigă dintr-odată încrederea lui Sun Yat Sen. Aceasta făcea pentru el mai mult decât o jumătate de milion de yeni. Timp de câțiva ani fostul bucătar scoțian nu ocupă niciun post oficial, însă fu confidentul și locotenentul stăpânilor succesivi ai Chinei.

Când mareșalul Ciang Sue Liang se ridică împotriva lui Tchan Kai Tchek și-l zvârli în fortăreața din Sian Fou, William H. Donald negocie liberarea dictatorului Chinei și supunerea răzvrătitului.

Tchan Kai Tchek îl numi atunci prim consilier de stat, cu un salariu imens.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric