Evenimentul Zilei > Actualitate > Rechizitoriu inutil pentru torţionarul Enoiu?
Rechizitoriu inutil pentru torţionarul Enoiu?

Rechizitoriu inutil pentru torţionarul Enoiu?

Plângerile penale împotriva foştilor torţionari ai Securităţii se lovesc de scurgerea termenelor de prescripţie şi de lipsa voinţei legiuitorului.

"Voi încerca să arăt unele fapte pe care le-am trăit, altele pe care leam aflat în diferite împrejurări şi care au avut o des făşurare anormală, aducând prejudicii prin aceea că s-a încălcat legalitatea, unii oameni fiind nedreptăţiţi (…). De consecinţele unora din aceste măsuri abuzive, ilegale, mi-am dat seama în decursul timpului." Cuvintele de mai sus îi aparţin fostului colonel de securitate Gheorghe Enoiu, fost şef al Direcţiei de Cercetări Penale.

Nu reprezintă căinţa faţă de victimele sale, ci o explicaţie pentru şefii Securităţii, dintr-un imens raport, datând din 1967.

În acel an, Gheorghe Enoiu a fost sancţionat chiar de regimul comunist, însă, mai mult decât atât, el însuşi a recunoscut, doar parţial însă, că a comis ilegalităţi ca anchetator.

Documentele din dosarul său de cadre, descoperit recent la CNSAS de cercetătorii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) vor fi depuse în dosarul deschis pe numele lui Enoiu în 2007, la Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Numeroasele mărturii ale victimelor despre torturile practicate de Enoiu, pe care s-a bazat iniţial plângerea IICCMER, se pare că nu i-au convins până acum pe procurori, iar şansele ca Enoiu să fie judecat în cele din urmă par astăzi destul de mici. Alte două sesizări penale ale institutului, din totalul de şase, au fost soluţionate cu NUP.
Imprescriptibilitatea, în impas

În plângerea împotriva lui Gheorghe Enoiu acesta este acuzat de folosirea torturii în mai multe anchete, în special în cea privind aşa-zişii "ungarişti", respectiv tinerii arestaţi la sfârşitul anului 1957, pentru intenţia, reală sau nu, de a organiza manifestări de solidarizare cu Revoluţia de la Budapesta.

EVZ a prezentat luni în exclusivitate mărturiile a doi dintre ei, arătând că Enoiu avea un întreg arsenal de tortură, într-o încăpere din arestul Ministerului de Interne.

"Gheorghe Enoiu a avansat rapid şi a fost implicat în mai toate marile anchete ale anilor 1950-1960", spune Dumitru Lăcătuşu, expertul IICCMER care s-a ocupat de cazul Enoiu.

În sesizarea IICCMER din 2007 se solicită încadrarea faptelor lui Enoiu în categoria "crimelor contra umanităţii" şi se bazează pe două rezoluţii ale Adunării Generale a ONU prin care se condamnă "în egală măsură crimele contra umanităţii şi violarea drepturilor politice ale populaţiilor autohtone".

Procurorii au refuzat însă până acum să asimileze crimelor contra umanităţii, care sunt imprescriptibile, fapte asemănătoare celor de care este acuzat Enoiu. "România a aderat la cele două rezoluţii ONU, însă ele nu au fost şi ratificate prin legislaţia internă", explică Oana Axinia, jurista IICCMER.

Speranţa – în legile penale

A doua variantă de judecare a torţionarilor viza fixarea termenului de la care se calculează prescripţia faptelor în 1999, când a fost înfiinţat CNSAS, instituţia care deţine dosarele fostei Securităţi. Argumentul a fost acela că abia din acel moment victimele ar fi putut da în judecată torţionarii, bazându-se pe documente.

Procurorii consideră însă că termenul de prescripţie, cel mai mare de 15 ani, a început să curgă din decembrie 1989, când a căzut regimul comunist. Singura şansă în acest moment pare a fi ca noile legi penale, care urmează să intre în vigoare în 2010, să considere crime contra umanităţiii condamnările politice din perioada regimului comunist.

Până acum, Ministerul Justiţiei a refuzat să ia în calcul propunerea pe motiv de încălcare a principiului ne retroactivităţii. Vladimir Tismăneanu, preşe dintele IICCMER, a declarat luni la un workshop intitulat "Profesiunea mea tortura", avându-l ca temă pe Gheorghe Enoiu, că institutul face în continuare demersuri în acest sens.

Conexarea plângerii împotriva lui Enoiu cu celelalte trei ale IICCMER, într-un singur dosar la Parchetul General, intitulat "Procesul crimelor comunismului", dă şi ea speranţe istoricilor. "Un proces al lui Gheorghe Enoiu ar fi un proces al Securităţii ca instituţie criminală", a spus Vladimir Tismăneanu, preşedinte IICCMER.

"Nu ştiu cum dracu’ se face că din genocidul lui tata toţi au ieşit vii.",
juristul BOGDAN ENOIU, fiul lui Gheorghe Enoiu, într-o declaraţie pentru EVZ
NOTĂ: nu este vorba despre Bogdan Enoiu, directorul agenţiei de publicitate McCann Erickson

CEDO, ULTIMA ŞANSĂ

Torturat fără torţionar

Una din cele două plângeri penale ale IICCMER soluţionată cu NUP i-a vizat pe ofiţerii din dosarul cunoscutului disident Vasile Paraschiv, din Ploieşti.
Rezoluţia procurorului de caz a fost atacată la procurorul ierarhic superior, ce a dat aceeaşi soluţie, apoi la Înalta Curte, în final fiind judecată de completul de nouă judecători.

"Tortura, de pildă, nu era incriminată în Codul Penal în vigoare la data respectivă, deci nici nu s-a luat în calcul. Celelalte infracţiuni, cum ar fi tentativa de omor, răpirea, abuzul în serviciu, s-a considerat că s-au prescris, termenul fiind de 15 ani, calculat de la căderea regimului comunist. Procesul, de fapt, nu s-a judecat pe fond", spune Oana Axinia. Ultima cale de atac a lui Vasile Paraschiv este CEDO.


DISIDENT. Vasile Paraschiv nu a avut nicio şansă să demonstreze în justiţia din România că a fost răpit şi torturat de Securitate
Foto: Adrian Scutariu