Despre moartea lui Ioan Giurgiuvanu, fostul comandant al Flotei de Pescuit Oceanic, a vorbit recent Florin Lupaşcu, preşedintele Sindicatului Liber al Marinarilor şi unul dintre apropiaţii celui dispărut la 20 ianuarie 2021.

Vizibil afectat la rândul său de moartea soţiei, Lupaşcu a dezvăluit că Ioan Giurgiuvanu va rămâne mereu în memoria marinarilor. Fostul comandant care a decedat la 70 de ani a fost la rândul său sindicalist.

În 1989, Giurgiuvanu a fost cofondatorul Sindicatului Liber al Marinarilor, considerat de Lupaşcu primul sindicat liber din România. El s-a luptat pentru reactivarea Companiei de Pescuit Oceanic, al cărei faliment a fost declanşat în 2008. Din postura de armator privat, a încercat să sprijine personalul navigant lăsat în voia sorţii de autorităţile române.

Reacţii după moartea lui Ioan Giurgiuvanu

„A venit acasă după un an de voiaj, perioadă în care a avut de gestionat o problemă parcă fără sfârşit. Atât el, cât şi mai mulţi membri ai echipajului au avut mai multe probleme de sănătate.

Totuşi, niciun port nu i-a primit pe fondul temerilor că la bordul navei ar fi putut fi cazuri de Covid-19. În cele din urmă, s-a dovedit a fi doar o suspiciune neîntemeiată, dar echipajul n-a putut beneficia în ultimele 6 luni de asistenţă medicală în niciun port. Erau tot felul de afecţiuni grave, printre care şi unele hapatice.

Există o convenţie internaţională prin care orice ţară este obligată să preia membrii echipajului, să-i interneze şi să le asigure asistenţă medicală. S-a chinuit din port în port în ultimele 6 luni şi n-a fost primit.

În special în porturile din Asia (Singapore, Coreea de Sud, China)... A fost un voiaj chinuitor pentru Ioan Giurgiuvanu, care a fost nevoit să revină acasă în condiţii foarte grele şi cu resurse limitate”, a declarat Florin Lupaşcu pentru Evenimentul zilei

Giurgivanu şi-a pierdut fratele şi mama în 2020

Conform celor spuse de Lupaşcu, la puţin timp după revenirea la Tulcea (1 noiembrie), fratele lui Ioan Giurgiuvanu era răpus de Covid-19. Nicolae Giurgiuvanu murea la 23 noiembrie. Comandantul navelor NAVROM Tulcea a murit la un spital din Focşani, la care fusese transferat de la Tulcea.

Liderul SLAM a mai dezvăluit pentru evz.ro că la 5 decembrie a murit şi mama celor doi. Tot din cauza Covid-19. Ulterior, Lupaşcu a aflat că la 5 decembrie, în timp ce era în autoizolare, Ioan Giurgiuvanu a acuzat „o tuse mai agresivă”.

A fost internat de urgenţă la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila. De acolo ar fi fost transferat la Spitalul Universitar de Urgență Elias, unde ar fi fost intubat din cauza complicaţiilor pulmonare. În dimineaţa zilei de 20 ianuarie, familia află despre decesul lui Ioan Giurgiuvanu.

Totuşi, Lupaşcu susţine că nu din cauza Covid-19 a murit comandantul care a scris istorie în pescuitul oceanic. Testul pentru Covid-19 i-ar fi ieşit negativ după deces. „Mă aşteptam să fie Covid-19, dar nu este”, spus Lupaşcu. Totodată, el a subliniat că nu vrea să creeze o polemică despre acest subiect.

O dovadă ar fi că la priveghi, accesul oamenilor nu a fost limitat. Nu la fel au stat lucrurile după moartea lui Nicolae Giurgiuvanu. Acolo a fost ceremonia obişnuită în cazul celor răpuşi de Sars-Cov-2.

Ce a reprezentat Ioan Giurgiuvanu pentru marinarii din România

„Cel puţin pentru noi a fost un sprijin real. Şi financiar, ca sponsor, dar şi moral. A fost o persoană care s-a implicat în reactivarea Companiei de Pescuit Oceanic. El a investit foarte mult suflet şi bani în companie aproape 30 de ani.

După devalizarea flotei, înstrăinarea şi vânzarea navelor la fier vechi, el a făcut tot ce a putut. S-a ocupat inclusiv de problema disponibilizării şi abandonării întregului personal navigant de către statul român. Din nefericire pentru cei afectaţi, toate acţiunile în justiţie întreprinse de Ioan Giurgiuvanu au eşuat.

În plus, el a ajutat foarte multe echipaje. Le-a salvat! Inclusiv pe mine m-a salvat când am fost plecat în jungla Bangladeshului, în condiţii de risc maxim. Eram atacaţi, erau piraţi, eram ai nimănui şi ne zbăteam în subzistenţă. El a reuşit să ne aducă acasă. El era sindicalist, după care s-a implicat în Compania de Pescuit Oceanic. L-am adus acolo pentru a ne ajuta.

Era un om foarte capabil. A încercat să susţină oamenii şi financiar. Şi pe unde am umblat, acest sindicat a fost pentru salvarea flotei Companiei de Pescuit Oceanic…

Ioan Giurgiuvanu a preluat primele nave de la NAVROM

Ca prim armator privat, a preluat primele nave de la NAVROM (companie de stat de navigaţie maritimă şi fluvială). Erau nave de transport pe care le-a reparat. Astfel a oferit locuri de muncă şi salarii sigure navigatorilor de la SC CRPO Tulcea, continuând să se implice şi să susţină ulterior reactivarea Companiei de Pescuit Oceanic Tulcea.

A fost un comandant de prestigiu, foarte apreciat de multe companii de navigaţie din toată lumea. Primele 3 nave… În timp ce Băsescu le vindea, el le repara şi le reactiva. Erau nave din flota lui Băsescu, deşi noi eram la Compania de Pescuit, dând pâine de mâncat la navigatori, la marinari…

El s-a implicat şi a arătat oamenilor că navele nu erau duse la expertiză, aşa cum se minţea, ci erau tăiate la fier vechi. A fost o odisee încă de prin anii 1990… Foarte mulţi colegi nu ştiu de moartea lui. Era foarte iubit de echipaje.

La bordul navelor este Turnul Babel. Sunt 15, 20 de naţii pe care trebuie să le stăpâneşti. Compania pentru care lucra îl chemase înapoi. Dacă pleca, poate trăia”, a spus Lupaşcu.

Un an de voiaj, cu o navă a unei companii străine care transporta mărfuri şi care avea la bord şi echipaj românesc.

Ce s-a întâmplat cu flota de pescuit a României

În România, activitatea de pescuit maritim profesional se limitase până în anul 1964 la Marea Neagră. Activitatea se făcea folosind mahoanele cherhanalelor şi traulerele învechite) ale Întreprinderii Piscicole din Brăila.

Mai erau şi cele ale Întreprinderii de Industrializare şi de Desfacere a Peştelui din Tulcea. La mal erau aduse tonaje mici de peşti bentici cum ar fi sturionii, morunii, calcanii, cambulele. Mai erau şi peştii pelagici, precum chefalii, stavrizii şi hamsiile. Cererea de consum era mare, dar oferta era inferioară.

Pentru a echilibra acest aspect, în anii 1964-1965, regimul comunist a comandat şantierelor navale din Japonia două mari traulere oceanice, Constanţa şi Galaţi.

În 3 ani, ele au pescuit o medie anuală de 6.620 tone de peşte oceanic. Guvernul RSR a simţit că e momentul să dezvolte flota de pescuit până la 20 de traulere şi de 3 nave frigorifere de transport în 1973.

România nu ducea lipsă de peşte oceanic

Astfel, în anunl 1972, producţia medie anuală pe navă activă era de de 2.864 de tone. La un calcul simplu, asta înseamnă o medie zilnică de 19,4 tone. Compania Română de Pescuit Oceanic, aşa cum se numea în Epoca de Aur, a fost estimată la un miliard de dolari americani.

Cu atât mai surprinzător este modul în care a eşuat în anii de tranziţiei postdecembriste. În 1990, IPO Tulcea era proprietara celei de-a 5-a flote de pescuit din lume. Compania devenită ulterior CRPO SA avea 50 de traulere, 12 nave frigorifice de transport Polar, două tancuri petroliere şi peste 10.000 de angajaţi.

Falimentul flotei de pescuit oceanic a fost declanşat în 2008. Vinovate pentru această situaţie au fost mai multe tranzacţii păguboase. 64 de pescadoare şi nave frigorifice polar au vândute la preţ de garsonieră sau gajate unor investitori străini.

Flota oceanică ajunsese o amintire, la fel ca  reclama omniprezentă în programele televiziunii comuniste româneşti: „Nicio masă fără peşte!” Pentru că trebuie spus, peştele congelat sau conservat era singurul aliment pe care îl găseai în toate alimentarele.

Întreprinderea de Pescuit Oceanic a fost înfiinţată în 1964 şi era în subordinea Centralei de Pescuit din Ministerul Agriculturii. În dotarea ei erau navele construite în Japonia, Germania, Polonia şi Rusia, dar şi la Constanţa, Tulcea sau Mangalia, conform digi24.