Răzvan Popescu de la Radio Zu a tras lozul câștigător în ceea ce privește viața personală. E însurat cu o femeie deșteaptă și frumoasă, cu care, înainte de toate, a fost prieten.
Volubil, carismatic, empatic, cu o imensă putere de concentrare și de comunicare, Răzvan Popescu este, însă, un timid când vine vorba de femei. O mărturisește chiar el, în emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro.
„N-am fost genul Don Juan, curajos. Am fost foarte timid la capitolul ăsta, adică nu am fost genul cuceritor niciodată. M-am întâlnit cu o colegă de liceu acum ceva ani și zic, că eram puțini băieți, că eram la uman și erau mai multe fete, și-i spun „Din clasă de la noi, era vreo fată căreia îi plăcea de mine?” Și ea îmi zice „Mie îmi plăcea de tine”. Zic, „Ia uite, bă, ce-am ratat! Acum îmi spui?”
De asta spun, n-am fost genul care să fac primul pas. În mod normal, fetele se așteaptă ca băieții să facă primul pas și la mine chiar așa s-a întâmplat. A fost mai greu... Sau dacă făcea ea primul pas, mă speriam, în fine... Foarte complicat”, a spus Popescu.
„Și voi, nimic, nimic? Că mai are ăsta puțin și îți face garduri!”
Vedeta de la Radio Zu și-a cunoscut soția în urmă cu 10 ani și, înainte de a fi soț și soție au fost iubiți, iar înainte de a fi iubiți au fost prieteni. Și probabil că, dacă nu i-ar fi împins prietenii unul în brațele celuilalt, ar fi rămas în continuare prieteni.
„M-am însurat acum șase ani. Pe soția mea am cunoscut-o prin intermediul unui prieten cu care era colegă de facultate. Ea a terminat Academia Tehnică Militară, este ofițer inginer la Academia Tehnică Militară, specializarea transmisiuni. E deșteapta familiei, cu doctorat făcut în Franța, pe prelucrări de semnale. Niște chestii de astea pe care nu le înțeleg nici după atâția ani.
Și făceam drumeții la munte. Eram într-o gașcă de prieteni cu care mergeam pe munte, făceam tot felul de drumeții. Și mi-a plăcut felul ei relaxat de a vedea lucrurile. Mi-a plăcut că nu era genul ăla de fată prețioasă care imediat vărsa o lacrimă dacă ploua puțin afară și am zis că poate ieși ceva de aici.
Și, din vorbă în vorbă, din întâlnire în întâlnire, până când, la un moment dat, îi zice o prietenă, „Tu nu vezi că băiatului ăsta, lui Răzvan ăsta îi place de tine, îți face curte?” La care ea zicea, „Nu e adevărat, domnule. Stăm noi, așa, de vorbă, ne înțelegem bine. Ce să se uite la mine? Că el are acolo, la televiziune, la radio, are tot felul de fete... Așa povestim noi”. Și, la un moment dat, chiar și-a dat seama, că o altă prietenă i-a zis, „Mă, dar voi, gata, aveți o lună de zile, tot vorbiți, dar nimic, nimic? Că mai are ăsta puțin și-ți face și garduri”. Și atunci ne-am cam dat seama unul cu altul că e timpul să trecem la următorul episod al relației și așa ne-am împreunat.
Am stat vreo patru ani împreună până să ne căsătorim, după care am zis să ne și luăm. Eu sunt adeptul genului ăsta de relație. E important să ne mutăm împreună, să vedem cum ne simțim împreună și după ce ne dăm seama că, în doi, trei ani, ne-am descoperit toate hachițele și toate defectele, pe care toți le-avem. Adică, a sta cu cineva la comun nu e deloc comod. Eu sunt un tip dezordonat, ea poate, la un moment dat, își dădea seama că nu putea să tolereze că eu ajung acasă și îmi arunc tricoul pe unde nimeresc și ea vrea să fie lucrurile ordonate și va trebui să mi le strângă de fiecare dată.
Și-a dat seama că sunt niște defecte pe care le poate tolera. Iar ea e un tipicar nederanjant. De exemplu, are din calitățile tipice feminine, sunt multe momente în care nu e punctuală. Și asta e o chestie tipic feminină, în sensul în care, dacă trebuie să plecăm undeva, să ajungem la o oră fixă, sigur găsește ea ceva de făcut. Chiar s-a supărat pe mine, că am zis la radio odată de treaba asta. Și a zis „Ia uite, domnule, mă faci de râs!”. Și zic, „Domnule, dar nu așa e? Te mai apucă din când în când”. O apucă să ude florile. Sau să spele vasele, e o farfurie în chiuvetă”, a dezvăluit omul de radio.
„Sacrificiile de dragul partenerului, mie mi se par o mare greșeală”
Răzvan Popescu consideră că în momentul în care nu mai există înțelegere, partenerii ar trebui să se despartă. Pentru că, atunci când apare o a treia persoană în cuplu nu e vina „intrusului” ci doar a unuia dintre parteneri sau a amândorura.
„Până la urmă, nu trebuie să stăm cu forța cu cineva. Dacă nu ne înțelegem, ne despărțim. Mie mi se pare ideal ca oamenii (în cupluri, n.e.) să fie din bresle diferite. (...) Cât despre gelozie, mi se pare o nebunie să stai să trăiești cu frică. Așa, dacă e să nu meargă treaba între noi... În momentul în care apare un al treilea într-o relație sau o a treia, înseamnă că e o breșă în relația respectivă. Și problema nu e la acel intrus, e la unul dintre noi. Și să stai cu teroarea asta, Doamne ferește!
Ea a avut,de exemplu stagiu de doctorat șase luni în Franța, cât eram noi împreună. Și șase luni ne vedeam o dată pe lună. Eram navetist de Lyon. Mergeam cu avionul de la București la Lyon, nici măcar nu era cursă directă, pe vremea aia. Schimbam pe la Munchen, pe la Stuttgard. După care, aproape când a terminat ea doctoratul, au băgat și ăștia cursă directă la Lyon.
Sacrificiile de dragul partenerului, mie mi se par o mare greșeală. Adică, nu trebuie să te schimbi de dragul partenerului și partenerul nu trebuie să se schimbe de dragul tău. La un moment dat, îți dai seama că ai făcut o greșeală”, a mai spus Răzvan Popescu.