Jurnalistul povesteşte în interviul acordat EVZ că în deplasările de serviciu abia are timp să filmeze tot ce i-ar interesa pe telespectatori şi spune că „dacă ne-am mai şi distra, ar însemna să facem o emisiune mai slabă”.  

EVZ: Ce înseamnă pentru tine emisiunea “Bazar”?
Răzvan Marc: Este emisiunea mea preferată. Îmi place pentru că, atunci când o urmăresc, reuşesc să retrăiesc momentele de la filmări, cu rele şi bune. Şi pentru că pot să-mi iau notiţe şi ponturi pentru vacanţele pe care le tot aştept să vină.

S-au împlinit doi ani de când realizezi această emisiune. Cum ai descrie această experienţă?
Filmările în ţări străine au fost cea mai bună şcoala pe care am absolvit-o. Şi am absolvit multe şcoli până să călătoresc la televizor. Am învăţat televiziune, am învăţat cum să mă comport cu oameni de pe alte meleaguri, frânturi de limbi străine ciudate (dar care mi-au rămas în memorie), cum să trăiesc ieftin în marile metropole ale lumii şi să mă simt de parcă nimic nu mi-ar lipsi, cum să mă descurc în tot felul de situaţii. Am învăţat mai presus de toate cum să fiu mai bun, mai tolerant, mai umil. A fost bine şi sper să fie în continuare.

„De multe ori văd cât de frumos a fost într-un loc doar în cabina de montaj” 

Unii sunt invidioşi pe faptul că, făcând această emisiune, îmbini munca cu distracţia. 
Normal, şi eu aş fi invidios. Minte cine spune că într-o zi ploioasă de toamnă nu ar vrea ca serviciul lui să fie în cealaltă emisferă, unde vine vara şi se deschid terasele. Proporţia între muncă şi distracţie  depinde de cât de mult îţi place ceea ce faci. La „Bazar” suntem mereu contra cronometru, lucrurile şi locurile pe care trebuie să le filmăm sunt multe, bugetul e mic. Dacă ne-am mai şi distra, ar însemna să facem o emisiune mai slabă. Ceea ce nu e scopul meu şi al echipei mele.

Care sunt avantajele muncii tale? Şi ce ţi se pare greu în ceea ce faci?
Văd lumea şi învăţ toate lucrurile enumerate mai sus. Mi se pare foarte greu să ajung într-un loc şi să nu pot să mă bucur de ce e acolo. De multe ori văd cât de frumos a fost într-un loc doar în cabina de montaj. Nu prea avem timp liber la filmări, deşi de fiecare dată ne propunem o zi liberă în program. Nu am reuşit până acum să o avem.

În medie, cât timp staţi pentru a filma într-un singur oraş?
În medie, trei – patru zile, rar stăm cinci.

Care sunt câteva dintre cele mai interesante locuri pe care le-ai vizitat pentru această emisiune?  
Japonia, Ecuador, Islanda, nordul Finlandei şi al Norvegiei, Ciprul de Nord… sunt locuri în care m-am simţit norocos. Aş minţi să spun, însă, că nu mi-au plăcut mult şi celelalte. Turbulenţele extreme din zborurile deasupra Anzilor sau nordului Europei (tratate cu alcool ulterior, de bucurie că am scăpat) îmi vin acum în minte. În rest, sunt numai amintiri frumoase. Până acum s-au făcut 52 de ediţii de „Bazar„ şi am lansat un DVD numit „Subzero” – o călătorie prin nordul Finlandei şi al Norvegiei până la Capul Nord, care s-a vândut foarte bine.

Sunt mai multe emisiuni de travel la TV. Cu ce crezi că se diferenţiază a ta de celelalte si de ce crezi că e mai bună?
Emisiunea mea nu e mai bună, e cât se poate de normală şi este făcută nu pentru ca să mă plimb şi distrez eu, ci pentru a arăta românilor ce se poate face, cât costă şi cum e în străinătate. Şi din acest motiv trebuie urmărită.


"În funcţie de destinaţiile din sezonul respectiv vorbim de 3.000 sau 4.000 de euro"

Cum s-a născut proiectul „Bazar”?
Pe Lucian Mândruţă (proprietarul Sign Factory, firma care produce emisiunea „Bazar” – n.r.) l-am cunoscut prin intermediul Ileanei Cârstea, profesoara de dicţie. Doamna Cârstea e principala vinovată de cariera mea în televiziune şi îi mulţumesc mult. La o săptămână după ce l-am cunoscut pe Lucian, am filmat pilotul la „Bazar”. După care emisiunea a câştigat un concurs la TVR şi am plecat în Asia pentru primul sezon. „Bazar” înseamnă, însă, Ana Maria Caia şi Andrei Gorgan. Producătoarea şi directorul de imagine/editorul emisiunii. Eu sunt cel pe care-l vede lumea. Îmi place să-i numesc pe Lucian, pe Ana-Maria şi pe Andrei prieteni, însă sunt oameni pe care îi respect foarte mult şi cu care nu mi-aş permite să mă trag de şireturi. Iar „Clever Travel” a fost invenţia mea. Sunt mândru de acest lucru. Nu are legătură cu emisiunea, deşi multe din articole se hrănesc din locurile pe care le văd cu „Bazar”. 

Cât costă realizarea unui episod? 
La TVR 2 sunt nişte oameni super de treabă şi mă înţeleg foarte bine cu ei. Televiziunea de stat are încă un buget de austeritate… mai mult nu ştiu. Poate dacă am fi avut mai mulţi bani la dispoziţie emisiunea nu ieşea atât de bine, cred că ne-am fi aruncat la diverse chestii pe care un român obişnuit nu le prea poate face în vacanţă. Oricum, cred că lucruri bune se pot face şi cu bani puţini şi lucruri proaste cu bani mulţi. Nu lucrăm, însă, chiar pe gratis. Costul real al emisiunii se ridică la câteva mii de euro. În funcţie de destinaţiile din sezonul respective vorbim de 3.000 sau 4.000 de euro.
 
Te vezi prezentând alt gen de emisiune?
Un talk show cu oamenii din industria turismului. Eu cred că directorii de agenţii de turism şi agenţii de turism sunt la fel de interesanţi ca şi politicienii. Doar ei sunt responsabili cu vacanţele noastre. Deocamdată, doar politicienii vin pe la talk-show-uri, dar nu e timpul pierdut. Nu aş face emisiuni cu şi despre vedete decât dacă vorbesc de turism.

Cum reuşeşti să te ocupi şi de revista „Clever Travel”, dar şi de jobul de consilier parlamentar al Adinei Vălean?
Habar n-am. Cumva îmi iese. La revistă lucrez cu oameni cărora chiar le place ceea ce fac, astfel încât nu simt job-ul ca pe o obligaţie. Iar la statutul de consilier parlamentar tocmai am renunţat, ceea ce înseamnă mai mult timp pentru revistă, poate pentru emisiune, dar cu siguranţă pentru a filma documentare.

În ce a constat activitatea ta la Bruxelles?
În primul rând, pe relaţiile cu presa, dar, pe rând, am învăţat câte ceva şi despre numărul de urgenţă 112, despre schimbările climatice, despre pachetul de energie şi despre raportul de liberă circulaţie a cetăţenilor europeni în interiorul uniunii, raport al cărui titular este chiar doamna Vălean.

Povesteşte-mi cum ai ajuns consilierul Adinei Vălean.
Adina Vălean este un politician adevărat. Şi printre puţinii de acolo, de la Bruxelles, care chiar ne reprezintă. Cum am ajuns să lucrez cu ea? Simplu, ne-a făcut cineva cunoştinţă şi am început să lucrăm. Dacă am colaborat bine sau rău, nu sunt eu cel care poate judeca acest lucru, însă cât timp am colaborat am făcut câteva lucruri bune pentru România.

„Când o să fiu mare, o să călătoresc”

Cât timp ai stat la Bruxelles, în România şi în deplasări în ultimii doi ani? 
Surprinzător, am stat destul de mult acasă şi destul de puţin în deplasări. Au fost cam patru sezoane de „Bazar” până acum şi filmările au durat de fiecare dată în jur de o lună. Deci din doi ani, scădem patru luni – destul de puţin pentru cât s-a văzut la televizor şi convenabil din toate punctele de vedere. Mai mult am stat în Belgia, nouă luni anul acesta, dar uite că m-am întors.

Câte limbi străine vorbeşti?
Mă descurc să conversez în şapte limbi de circulaţie internaţională: să iau interviuri şi să par interesat de ceea ce mi se spune. Fluent, însă, vorbesc vreo patru, hai cinci. Le-am învăţat la şcoală şi la facultate, peste tot am făcut limbi străine. În plus, am prins tot felul de expresii în limbi gen arabă, turcă, finlandeză, chineză sau japoneză. Sunt fan limba rusă.

În timpul liber ce-ţi place să faci? 
Îmi place să dorm. Am terminat de scris o carte. Iar când o să fiu mare, o să călătoresc. 

CARTE DE VIZITĂ
Răzvan Marc este din Cluj, oraş în care a absolvit Facultatea de limbi străine (engleză-italiană) din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. A fost redactor-şef al revistei „Popcorn” timp de cinci ani, apoi redactor-şef al revistei „Play” şi director de dezvoltare internaţională la Cat Music/Media Services. Vorbeşte cinci limbi străine fluent (engleză, italiană, franceză, germană şi spaniolă), iar de la începutul anului şi până luna aceasta a fost consilierul europarlamentarului Adina Vălean şi a locuit la Bruxelles.