Războiul spionilor între Rusia și Ucraina: spionaj, sabotaj, racolări și asasinate politice de impact

Războiul spionilor între Rusia și Ucraina: spionaj, sabotaj, racolări și asasinate politice de impact

Războiul ruso-ucrainean din Estul Ucrainei, după anexarea Crimeii și agresiunea militară rusă din Donbas, a escaladat la nivelul războiului de spioni.

 Într-o conferință de presă desfășurată joi, șeful serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), Vasyl Hrytsak, a dat publicității ultimele capturi și rezultatul debriefingului grupurilor capturate, vizând obiective, ținte, acțiuni pregătite. Pe teritoriul Ucrainei au fost capturate, în ultima perioadă, trei noi grupări ruse de spionaj, sabotaj și racolare de persoane din structurile de forță ucrainene pentru a servi în bătălia de pe frontal secret. Astfel, deși nu există detalii exacte, care nu au fost oferite presei din motive lesne de înțeles, simpla paletă de operațiuni dezvăluite de spionii capturați dă imaginea planificării părții ruse pentru subminarea activității vecinilor ucraineni.

Astfel, potrivit celor prezentate de către Vasyl Hrytsak, șeful SBU, numai serviciul civil de informații al Rusiei (FSB) a introdus pe teritoriul ucrainean grupuri de sabotori pentru a viza facilități strategice și infrastructură vitală ce urmează a fi distrusă, scoasă din uz, infectată cu viruși informatici și atacată cibernetic sau distrusă fizic prin explozii și distrugeri ce nu pot fi reparate mult timp. Scopul este de a crea dificultăți de deplasare către regiunea separatist ocupată, unde se derulează luptele zilnice, de a submina voința populației de a lupta și încrederea în oficiali și personalități publice.

Noutatea majoră a acestei prezentări este identificarea drept obiective și ținte ale operațiunilor serviciilor ruse – și vorbim strict despre cele civile, nu și despre GRU, serviciul militar – asasinate la adresa personalităților publice politice și sociale din Ucraine, cu scopul de a sădi frica și a rupe lanțuri decizionale, dar și de a elimina personalități vizibile, cu charismă și forță de a coagula sprijin public și a determina acțiuni ale autorităților. Grupările de sabotori sunt alcătuite din ofițeri FSB, nu din localnici, care au identități false, care planifică și execute comploturi pentru activități subversive în adâncimea teritoriului ucrainean aflat sub controlul autorităților legitime. Activizarea crucială a acestor celule implantate pe teritoriul ucrainean a fost dezvăluită de către șeful serviciilor secrete, cel mai probabil, pentru a avertiza populația și a determina o vigilență sporită, dar și pentru a crea descurajare la nivelul serviciilor ruse și a grupurilor care nu au fost încă identificate de către SBU.

Mai mult, grupurile de recunoaștere altfel tradiționale și de așteptat au evoluat la nivele greu acceptabile pentru un stat aflat în război, pentru că e vorba deja despre planificarea de acțiuni de sabotaj, atacuri teroriste și asasinate politice. În plus, într-un caz relatat de către Hrytsak, SBU a capturat un agent al FSB care încerca să obțină informații și documentație militară confidențială și să racoleze pentru serviciile ruse un angajat al Ministerului ucrainean al Apărării. De remarcat faptul că, deși de obicei foarte vocal și prompt în a nega orice asemenea prezentări, serviciul rus FSB, în egală măsură și cu purtătorul de cuvânt al MAE rus, nu a avut nici un răspuns imediat la acuzațiile aduse de către partea ucraineană. Singura formulă de răspuns relativ poate fi considerată ca fiind reprezentată de anunțul, în aceeași zi, a capturării unui ofițer SBU în Crimeea, care ar fi pregătit acțiune de sabotaj, fără ca nici un element specific să însoțească un asemenea comunicat ce pare mai degrabă propagandă. SBU, serviciul ucrainean, a negat prompt și vehement o asemenea alegație.

Aceste evoluții au loc chiar în săptămâna în care o componentă de război informațional s-a consumat în legătură cu motoarele de rachetă RD 250 de proveniență rusă care au alimentat programul de rachete balistice al Coreii de Nord, caz în care Rusia, prin vocea unor autori occidentali, au introdus dubiul, ba chiar au încercat să paseze răspunderea pe o uzină din regiunea Donetsk, ocupată de trupele ruse și pro-ruse. Reacția promptă a autorităților de la Kiev și deschiderea unei anchete, precum și argumente evidente, au dus la prăbușirea cazului construit de Rusia pentru a scăpa de responsabilitatea directă și imediată, alegațiile frizând uneori absurdul – transferul unor motoare foarte voluminoase și delicate, cu tehnologie fină, de circa o tonă fiecare, prin tot teritoriul rus, și livrat către Coreea de Nord fără ca autoritățile ruse să aibă vreo responsabilitate, ci doar niște foști angajați ai uzinei din Ucraina, în condițiile în care producția a fost sistată aici de 25 de ani, de la prăbușirea URSS.