Lunea trecută, pe un bulevard aglomerat din cartierul Aghdasieh, situat în nordul capitalei Teheran, o motocicletă şi-a croit drum printre maşinile blocate în traficul aglomerat de dimineaţă. Ajunsă în dreptul unei berline din lungul şir de autovehicule, motociclistul a ataşat un dispozitiv de una din portiere, dispărând apoi în trombă. Unul dintre cei trei pasageri ai maşinii a murit în explozia care a urmat la câteva secunde.

Câţiva kilometri mai la vest, după un scenariu similar, o altă maşină prinsă în traficul de dimineaţă sărea în aer, fără ca vreunul din cei doi pasageri să îşi piardă viaţa de data aceasta. Dispozitivul a explodat cu o mică întârziere, timp în care cei doi au apucat să părăsească vehiculul şi să facă mai mulţi paşi.

Pasagerul ucis în explozia de pe bulevardul aglomerat era Majid Shahriari, un om de ştiinţă iranian. La înmormântarea sa, Ali Akbar Salehi, şeful programului nuclear al Republicii Islamice, a dezvăluit presei că Shahriari "coordona unul din proiectele majore" ale Agenţiei iraniene pentru energie atomică, fără a oferi detalii.

Unul dintre răniţii din cea de-a doua explozie este Fereydoun Abbasi, un expert al ministerului Apărării de la Teheran, implicat şi el în programul nuclear iranian. Numele său este menţionat de Naţiunile Unite în rezoluţia ONU prin care au fost impuse noi sancţiuni Iranului, textul subliniind că omul de ştiinţă este implicat în "activităţi nucleare inerzise".

Cele două atentate nu sunt singulare. În ianuarie, o altă figură proeminentă implicată în programul nuclear, fizicianul Masoud Alimohammadi, a fost eliminat într-o operaţiune desfăşurată după un tipar identic, în care un motociclist a detonat o bombă lângă autoturismul în care se afla expertul. În 2007, Ardeshir Hassanpour, un expert iranian care a contribuit la înfiinţarea centrului de tehnologie nucleară din Isfahan, a murit, potrivit variantei oficiale, în urma expunerii prelungite la radiaţii. Varianta neoficială care a circulat în paralel menţiona dovezi clare ale unui asasinat.

Operaţiuni derulate milimetric

Regimul de la Teheran nu are nicio îndoială cine se află în spatele acestor atacuri. Preşedintele Mahmoud Ahmadinejad a arătat imediat cu degetul spre "guvernele occidentale şi regimul sionist". Deşi orice acuzaţie a liderului iranian merge invariabil în această direcţie, experţii în securitate tind să îi dea dreptate de data aceasta, subliniază ziarul britanic.

Cele două atacuri comise lunea trecută au fost mult prea sofisiticate pentru a fi atribuite unor mişcări disidente interne, au explicat aceştia, subliniind că operaţiunile poartă în mod clar amprenta unor profesionişti. Explozibilii au fost minuţios pregătiţi astfel încât suflul exploziei să nu facă victime colaterale şi, în al doilea rând, modul de operare sugerează că atacurile au fost precedate de săptămâni întregi de filaj.

Revista Time a scris săptămâna trecută că a intrat în posesia unor detalii furnizate de "un expert occidental în securitate care deţine informaţii despre operaţiunile" din Teheran şi potrivit căruia atacurile "poartă semnătura Mossad". Expertul din umbră a făcut trimitere la operaţiunile similare din anii ’80 când dispariţia mai multor specialişti irakieni implicaţi în programul nuclear al lui Saddam Hussein a fost, de asemenea, atribuită serviciului israelian de informaţii externe.

Asasinatele nu sunt practici străine de Mossad, cel puţin în ultimii zece ani de când la conducerea serviciului se află Meir Dagan. Acesta, la doar câteva zile de pensionare, "lasă în urmă o organizaţie mai tăioasă şi mai concentrată pe operaţiuni din teren decât cea pe care a preluat-o. Iranul va fi cu siguranţă şi prioritatea viitorului director al Mossad", scria recent presa israeliană după ce s-a aflat că Dagan se va retrage în cursul lunii decembrie.

În loc de război

Presupusele operaţiuni ale Mossadului sunt doar avangarda unor acţiuni mai concrete la care statul evreu priveşte de ceva vreme şi care au făcut obiectul speculaţiilor presei occidentale. Telegramele diplomatice americane divulgate de WikiLeaks vorbesc despre o întâlnire, în noiembrie anul trecut, între experţi militari israeliani şi americani în care s-a discutat despre "viitoarele livrări de bombe anti-buncăr către Israel (…) care ar trebui făcute în linişte pentru a se evita orice acuzaţie la adresa sprijinului pe care SUA îl acordă unui atac israelian împotriva Iranului". Într-o altă depeşă, diplomaţii americani sunt surprinşi făcând supoziţia că, "dacă avioanele israeliene ar zbura pe deasupra teritoriului Arabiei Saudite pentru a ajunge la ţintele iraniene, radarele saudite nu le vor identifica", sugerând sprijinul monarhiei de la Ryiadh pentru un eventual raid aerian asupra instalaţiilor iraniene.

Atacul încă nu a avut loc. Între timp, virusul Stuxnet a lovit reţeaua de administrare a instalaţiilor industriale iraniene. Şi de data aceasta, experţi occidentali în securitate informatică, citaţi de publicaţia britanică The Observer, au arătat cu degetul către Israel. La jumătatea lunii noiembrie, procesul de îmbogăţire a uraniului la centrala nucleară de la Natanz s-a oprit brusc, potrivit experţilor nucleari ONU, dovadă că virusul, deşi nu a blocat întregul sistem, cel puţin l-a perturbat.

Frontul deschis de Occident, altul decât cel diplomatic, împotriva programului nuclear iranian nu se dă deocamdată la uzina de la Natanz sau la centrul secret de sub muntele Qom sau în bazele Gardienilor Revoluţiei, ci în cartierele din nordul Teheranului unde locuiesc sub pază experţii nucleari iranieni sau chiar în amfiteatrele facultăţilor unde se formează noua generaţie de specialişti în tehnologie nucleară. Un lucru e clar după atacurile bine coordonate de săptămâna trecută – metodele brutale încep să îşi facă tot mai mult loc în războiul secret împotriva programului nuclear iranian.