De mai bine de 20 de ani, într-un castel din apropierea orașului italian Priverno, regiunea Lazio - construit în perioada Renașterii - au loc manifestări dedicate actului de intelligence care cuprind: conferințe, expuneri, expoziții de tehnică operativă și mai ales schimburi de experiență. Se discută în engleză, italiană și, până nu demult…în rusa. Este unul dintre puținele locuri din Europa în care sunt abordate, în mod deschis, subiecte privind modul de lucru al serviciilor de informații și relația acestora cu publicul larg.

Problematica este diferită de la an la an în funcție de ce se întâmplă în lume pe un segment atât de sensibil cum este cel al structurilor de acest tip. Între elementele cadrului tematic al manifestărilor se află combaterea terorismului și a criminalității organizate, traficul de droguri, neproliferarea tehnologiei nucleare, legătura dintre puterea politică și crima organizată, raportul agențiilor de informații cu factorul politic, noi metode de analiză, tehnici de spionaj, utilizarea surselor deschise de către serviciile de informații, incidența inteligenței artificiale asupra actului de intelligence etc. Ultimele două sunt oarecum la extremele spectrului activității în domeniu și vor constitui subiectele acestui articol.

Sursele publice în actul de intelligence - prejudecăți și certitudini

Actul de intelligence definit în sens clasic nu mai este de multă vreme unicul câmp de acțiune al agențiilor de spionaj și contraspionaj. Internetul, social media, sateliții, analiza algoritmică automată și în general, progresul tehnologic au permis celor din afara acestor agenții să obțină și să analizeze informații apropiate ca valoare de cele obținute de structurile informative statale. În noile condiții de funcționare a mediului de securitate la nivel planetar - războiul din Ucraina este doar un segment al acestuia - tot mai multe agenții acordă o importanță sporită surselor deschise precizate mai sus și - așa cum am afirmat în articolul trecut - relației cu publicul. La Priverno, de exemplu, problematica surselor deschise a apărut la începutul anilor 2000 ca disciplină de sine stătătoare pe segmentul informativ. În unele țări au fost înființate structuri independente de servicii care fac însă parte din matricea agențiilor din zona apărării. O gândire de acest gen există și în Statele Unite privind înființarea unei noi agenții - pe lângă cele 17 funcționale - cu sarcini strict în domeniul surselor deschise. În general, o asemenea structură ar beneficia de mai multe avantaje: verificări mai puține pentru personalul angajat întrucât se lucrează cu informații neclasificate, testarea unor noi metode de lucru fără aprobări ,,superioare’’, externalizarea unor servicii ca de exemplu analiza articolelor din presă. Atunci când funcționează în cadrul serviciilor de informații ca departamente subordonate, aceste structuri sunt supuse unor rigori de securitate inutile devenind, în timp, un gen de ,,subsol’’ al agențiilor care le patronează sau, altfel spus, ,,cimitirul elefanților’’.

Binențeles, serviciile care analizează sursele deschise nu rezolvă probleme de dificultate sporită și nu pot substitui acțiunile de intelligence ale structurilor clasice dar sunt în măsură să obțină așa-numitele ,,informații primare’’ sau ,,de primă instanță’’ de la care se pornește o acțiune informativă de anvergură. De exemplu, urmărind imagini luate de un satelit ar putea identifica silozuri de rachete rusești la poalele Uralilor dar nu vor afla niciodată care este rolul acestora sau intențiile Kremlinului pentru utilizarea lor. Ce urmează este treaba celor care utilizează metode și mijloace cu caracter secret.

Tot America-i fruntea...

În urmă cu câteva săptămâni, Randy Nixon, un specialist de prim rang pe segmentul tehnologic al CIA, a fost numit în fruntea unității pentru surse deschise a agenției - Open Source Enterprise. Prezentându-l subordonaților, Jennifer Ewbank, director adjunct al CIA, a precizat: ,,utilizarea datelor publice va fi prima sursă de informații în viitorul apropiat’’.Înainte de invadarea Ucrainei și pe fondul pregătirii agresiunii de către Moscova, datele publice, atent analizate, au permis agenției americane o evaluare foarte aproape de realitate a intențiilor Kremlinului.

O problemă care rămâne deschisă în chestiunea surselor deschise este cultura excesivă a secretizării existentă în memoria colectivă a celor din serviciile de intelligence. Pentru multă lume din mediul informativ, este greu de conceput că sursele deschise ar putea fi egale ca importanță celor obținute prin mijloace - umane sau tehnice - secrete. La fel de greu de înțeles este și abordarea complet diferită a dialogului cu media unde tonul este dat tot de Statele Unite așa cum scriam în textul de săptămâna trecută. Războiul din Ucraina i-a făcut pe mulți să înțelegă cum stau lucrurile în realitate.

Inteligența artificială și serviciile de informații

Războaiele viitorului vor fi de natură economică și culturală având ca obiective controlul resurselor și manipularea consumatorilor. Resurse de orice fel, consumatori de orice tip de produs. Democrația va fi doar de fațadă iar ceea ce numim azi ,,putere’’ - în sens politic, economic, cultural, militar - va suferi transformări substanțiale. Pentru a o avea și a o menține, statul - care va rămâne pe primul plan în sistemul organizațional mondial în concurență sau simbioză cu multinaționalele - va trebui să fie puternic și credibil. Aici intervin structurile de intelligence care îl ajută să ia decizii privind protecția internă - socială în primul rând - și externă a celor care compun națiunile. Provocarea principală pentru aceste structuri nu vine din direcția prevenirii conflictelor ci din necesitatea procesării unui mare număr de date pentru a cunoște unde vor fi aceste conflicte. Uneori n-ar trebui prevenite ci doar dirijate dar acest aspect nu mai depinde de agențiile de intelligence. Pentru a ajunge la rezultatele solicitate de decidentul politic, aceste agenții au nevoie de personal cu un grad ridicat de inteligență și utilizarea tehnologiei de ultimă oră. Nu discutăm aici de democrație, costuri sau ideologie iar problema capitalului uman o vom aborda cu alt prilej. Fără a transforma ultima parte a acestui articol într-un text SF, mă voi referi în puține cuvinte, la una din componentele tehnologiei de avangardă: inteligența artificială (IA) și rolul ei în actul de intelligence.

IA se poate defini drept capacitatea unei mașini de a demonstra abilități umane: rațiune, învățare, planificare, creativitate. În forme mai puțin evoluate, este deja prezentă, de mai mulți ani, în viața noastră: roboți, vehicule autonome, drone, motoare de căutare, sisteme de recunoaștere facială, analiză de imagine. Există ,,case inteligente’’ și sisteme de identificare a atacurilor cibernetice sau combatere a așa-numitor ,,fake news’’. National Security Agency - structura americană care se ocupă de securitatea națională (NSA), utilizează de mai mulți ani sisteme de învățare artificială pentru identificarea semnalelor cu grad ridicat de pericol din cadrul traficului web global. Mai mult, în cadrul CIA funcționează o direcție - Direcția pentru inovație digitală - care cooperează contractual cu societăți private din domeniul IA achiziționând tehnologie de înalt nivel inclusiv pe segmentul surselor deschise. O altă entitate specială comună mai multor servicii de informații se ocupă de actul de intelligence în domeniul spațial utilizând IA pentru selecția și interpretarea imaginilor din satelit cu efect direct asupra creșterii gradului de eficiență al analiștilor. Revenind cu picioarele pe pământ, trebuie precizat că până acum, IA nu a reușit să analizeze în mod adecvat comportamentul uman și mai ales componenta emotivă a inteligenței umane. Deocamdată, capacitatea de înțelegere a unui sistem IA ar putea fi comparată cu cea a unui copil în etapa de început a educației școlare.