Zaki Lababidi, preşedinte bazat în Washington D.C. al Syrian American Council care militează pentru o democraţie laică în Siria, a reiterat acea estimare, afirmând că Assad "clar nu (este) un învingător". În schimb: "El este o marionetă a Rusiei şi conduce o ţară distrusă, o economie distrusă", a spus el.
"Pentru poporul sirian, revoluţia voastră a reuşit. Regimul Assad este terminat."
Dar Tlass a avertizat că nu se pot face prea multe pentru accelerarea izgonirii lui Assad, cu excepţia cazului în care Rusia sau Iranul decid că a venit momentul ca el să plece. Şi a remarcat că chiar dacă Assad va fi silit să renunţe la putere, orice nou guvern sirian aproape sigur va fi înţesat cu oficialităţi şi membri ai aparatului militar implicaţi în crimele comise de Assad.
Frică la vederea sângelui
Assad a fost încurajat să devină medic de tatăl său defunct care a condus Siria timp de trei decenii practic ca pe un stat poliţienesc. Hafez Assad a fost brutal în reprimarea disidenţilor, în permanenţă paranoic, corupt şi dispus să-şi ucidă prieteni pentru a-şi menţine controlul asupra puterii.
Ne puteți urmări și pe Google News
Hafez Assad considera că al doilea fiu al său are un temperament nepotrivit pentru a fi preşedintele Siriei – cu un anturaj mai selectiv, fiind un orator nepriceput şi nesuportând vederea sângelui, după cum spune Sam Dagher, autor al volumului "Assad or We Burn the Country: How One Family's Lust for Power Destroyed Syria". Dar la moartea fiului său cel mare, Bassel, într-un accident rutier, liderul Siriei care supravieţuise mai multor tentative de asasinat şi căruia i se atribuia meritul de a fi transformat ţara într-o putere regională, a recurs la Bashar pentru a-i urma.
Pe atunci, fiul său distant şi timid studia la prestigiosul spital Western Eye din Londra, pentru a deveni medic oftalmolog. Era un domeniu ales de el pentru că oftalomologia nu prea are legătură cu sângele, după cum va spune deseori Assad, după aceea, potrivit lui Dagher. Însă după ce a fost ales de tatăl său pentru a deveni preşedinte, "s-a regăsit în încercarea de a-şi măcelări demonii interni", scrie Dagher în cartea lui. "Bashar şi-a pus în gând să demonstreze că putea fi la fel de ucigaş şi nemilos ca şi tatăl său, dacă nu chiar mai mult".
Kim Hjelmgaard şi Deirdre Shesgreen
Recomandările noastre
