Opinii EVZ
Războiul din Nagorno Karabakh a stârnit din nou armenii împotriva Rusiei | PULSUL PLANETEI
La începutul lunii aprilie a fost reîncălzit războiul din Nagorno Karabakh cu violenţe majore ce cotează victimele de ambele părţi la nivelul a sute de morţi.
Mai mult, în ciuda unei încetări a focului formală, schimburile de focuri continuă ca şi victimele de ambele părţi, la un nivel care nu a mai fost atins din timpul confruntărilor azero-armene de acum 20 de ani. Atunci armenii au ocupat Nagorno Karabakh, regiune locuită majoritar de armeni dar aparţinând Azerbaidjanului, precum şi un număr de districte din Azerbaidjan ca zonă tampon de securitate. Rusia s-a situat de partea Armeniei, e garanţie de securitate, dar vinde arme în egală măsură şi Azerbaidjanului, mai bogat, pe motiv că astfel controlează echiparea părţilor.
Războiul de 4 zile (2-5 aprilie) s-a încheiat formal atunci când ambele părţi şi-au clamat victoria. La o primă constatare, Azerbaidjanul ar fi pierdut resursă umană şi tehnică militară mai mult decât ar fi recunoscut oficial, dar a reuşit să ocupe câteva puncte strategice pe teren, aflate la cote înalte. Versiunea oficială armeană a prezentat un blietzkrieg azer ratat, care a fost respins cu succes de armata armeană, cu două brigăzi de infanterie motorizată. Accentul pe rateurile azerilor a permis escamotarea în faţa publicului armean a propriilor pierderi şi salvarea imaginii regimului politic. Dacă Erevanul nu „a pierdut” după „războiul de 4 zile”, situaţia oricum nu este favorabilă pentru Armenia, fiindcă s-a vorbit deschis în plan internaţional cu această ocazie despre contestarea status quo-ului în Karabah, care nu va aduce o soluţie de pace pe termen lung. Liderii azeri şi armeni au respins concesiile propuse de Moscova - orice compromis sau pas înapoi poate fi perceput ca slăbiciune în faţa publicului de acasă, ceea ce ar putea vulnerabiliza regimul politic în faţa contestatarilor.
Mai important, sentimente antiruse au răbufnit la nivelul societăţii armene, când au constatat că celebrul acord de apărare colectivă din cadrul OTSC nu a funcţionat, şi nici un „aliat”, inclusiv Moscova, nu a sărit în apărarea Armeniei, mai mult, ele se adaugă nemulţumirilor generate de situaţia economică dezastruoasă a Armeniei de după intrarea în Uniunea Economică Eurasiatică (UEE). Mai mult, a fost înaintată spre aprobare o cerere de retragere a Armeniei din UEE, organizaţia integrativă economică propusă de Rusia înainte de anexarea Crimeii şi de agresinea militară din Estul Ucrainei.
Manifestaţiile masive de stradă anti- ruse din Erevan au fost dublate de o petiţie adresată lui Vladimir Putin şi lui Dmitri Medvedev distribuită de website-ul Change.org. În aceasta se deplânge atacul iniţiat de Azerbaidjan prin armamentul ofensiv pe care Rusia i l-a vândut, inclusiv elicoptere Mi-25, tancuri T-90 şi T-72, lansatoare de reachete multiple Solntsepzok, Grad şi Smerch. Rusiei îi este imputată susţinerea revanşismului Azerbaidjanului, care nu şi-a ascuns niciodată intenţiile agresive. Încordarea la Erevan a atins şi punctul atacării reşedinţei celui de-al doilea preşedinte armean, Robert Kocharyan, pe 18 aprilie. Grenada aruncată a lovit doar intrarea clădirii, iar o persoană de 32 de ani a fost arestată.
Deocamdată, „războiul de 4 zile” a deschis Rusiei un spaţiu de oportunităţi la nivel politic în Caucazul de Sud. Dar pârghiile sale vizează cu precădere conducerea politică din Armenia şi nu strada, populaţia, societatea armeană, care nu mai răspunde la fel la presiuni sau corupţie, după numeroase episoade anti-ruse, societate a cărei mobilizare şi forţă au fost ignorate din calculul politic de la Kremlin şi care ameninţă să afecteze fundamental interesele ruse din regiune.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
