Centrul Român de Politici Europene (CRPE) și Barcelona Centre for International Affairs (CIDOB) au dat publicitățiii un raport intitulat ”Să recăpătăm inițiațiva: Cum ajutăm Serbia și Kosovo să se apropie de UE? - o analiză strategică a opțiunilor statelor UE care nu recunosc independența Kosovo”.
Raportul este scris de directorii celor doua think-tankuri, Cristian Ghinea și Jordi Vaquer i Fanés, și analizează opțiunile strategice ale celor cinci state din UE care nu recunosc independența Kosovo, cu accent pe opțiunile României și Spaniei. Raportul recomandă guvernelor de la Madrid și Bucuresti câteva soluții, prin care pot contribui la rezolvarea tensiunilor din zonă și la apropierea de UE, atât a Serbiei cât și a Kosovo, în contextul negocierilor curente dintre Belgrad și Bruxelles. Poziție defensivă în UE
La patru ani după ce Kosovo și-a declarat independența, cele cinci state membre UE care nu-i recunosc acest statut, riscă sa fie puse într-o poziție defensivă în UE, în ciuda numeroaselor concesii, cu un singur as în mânecă: dreptul de veto. Datorită unui acord încheiat recent între Belgrad și Priștina, pe tema numelui oficial al Kosovo, cele cinci state au acum ocazia de a-și regândi obiectivele și strategiile și de a juca altfel cartea nerecunoașterii – ”proactiv și strategic”, subliniază studiul citat. Pentru a profita de această ocazie, CRPE recomandă acestor țări câteva lucruri. În primul rând, să lase deoparte teama recunoașterii ”pe ușa din dos”, pentru că nu există așa ceva. Așa cum spunea un diplomat UE din Priștina, recunoașterea altui stat nu se poate întâmpla accidental, iar obsesia celor cinci guverne legată de recunoașterea ”tacită” sau ”implicită”, care a rezultat în dispute și blocaje, este nefondată. Recunoașterea unui stat trebuie să fie publică și oficială.
În al doilea rând ar trebui să se folosească de acordul dintre Belgrad și Priștina privind numele țării, Kosovo, în toate acordurile regionale și europene. Dialogul dintre Belgrad și autoritățile de la Priștina este congruent cu poziția celor cinci state UE care nu recunosc independența, acestea susținând, de la bun început, că statutul Kosovo n-ar trebui tranșat fără o negociere directă între cele doua părți. Soluția acceptată de cele două părți ar putea fi folosită pentru a permite Kosovo accesul în organizații internaționale și pentru a-i îmbunătăți relațiile cu UE, inclusiv perspectivele unui Acord de Asociere și Stabilitate cu UE.
În plus, țările membre UE ar trebui să se concentreze pe integrarea Serbiei și a Kosovo în UE. Toate țările UE, indiferent de poziția față de independența Kosovo, sunt de acord cu faptul că viitorul acesteia se află în Uniune. Prin urmare, ar trebui să susțină reforma și compromisul între Belgrad și Priștina, amândouă fiind reciproc indispensabile intrării în UE.
Și, nu în ultimul rând, cele cinci țări ar trebui să comunice mai bine nerecunoașterea și motivațiile din spatele acesteia. Cu excepția Greciei, pașii constructivi ai majorității statelor care nu recunosc independența Kosovo s-au făcut în spatele ușilor închise și sunt, prin urmare, invizibili și nu aduc acestora nici un beneficiu. Kosovo nu va dispărea
”Kosovo nu va dispărea si nici timpul nu va fi întors înapoi. Nerecunoașterea și apropierea față de Serbia trebuie folosite pentru a ajuta forțele pro-europene de la Belgrad. Acum că e limpede că integrarea Serbiei în UE depinde de rezolvarea problemei Kosovo, prietenii Serbiei din UE trebuie să faciliteze dialogul și compromisul, nu să ajute forțele naționaliste anti-UE de la Belgrad”, se arată în documentul citat. Raportul precizează că singura interesată ca integrarea europeana a Serbiei să eșueze este Rusia. România, Spania, Grecia, Cipru și Slovacia au alte interese strategice în Serbia și Kosovo decât Rusia.
Studiul a fost realizat în cadrul proiectului „Kosovo în dialog cu Europa”, derulat de CRPE și finanțat de Fundația Kosovo pentru o Societate Deschisă (KFOS).