La începutul lunii octombrie a anului trecut, în calitate de ministru al Justiţiei în Guvernul Cioloș, Raluca Prună recunoștea într-o şedinţă a CSM că a minţit la Curtea Europeană a Drepturilor Omului când a spus că dispune de un buget de aproape un miliard de euro pentru modernizarea a şapte penitenciare.

Nu este, însă, singura minciună crasă trântită de Raluca Prună, fără să clipească, ba chiar cu o seninătate care ține de patologic, în fața unor instituții deosebit de importante, europene sau românești. La fel de sfruntat a mințit și Parlamentul României, atunci când a promovat Ordonanța de Urgență nr. 18, din 2016, dar cu consecințe mult mai grave decât atunci când a mințit la CEDO.

În luna mai 2016, la propunerea ministrul Justiţiei de atunci, Raluca Prună, Guvernul Ciolos a adoptat OUG nr. 18, care a modificat o serie de legi, printre care și Codul de Procedură Penală(CPP). Argumentele invocate de Raluca Prună în motivarea Ordonanței au fost două: necesitatea punerii legislației în acord cu Deciziile Curții Constituționale a României(CCR) care vizau mai multe articole din coduri, precum și „necesitatea transpunerii unor acte comunitare cu impact atât asupra dreptului substanţial penal, cât şi asupra dreptului procesual penal - prin sporirea garanţiilor oferite în cadrul procedurilor judiciare, faţă de unele directive existând, de altfel proceduri de infringement aflate în fază avansată.”

Mințea în privința mai multor modificări. Una dintre cele mai importante, adusă CPP, care nu era impusă, la fel ca multe altele, nici de vreo decizie a CCR și nici de obligația vreunei transpuneri de ordin comunitar aflată sub semnul infringementului în cazul neadoptării. Să vedem în ce a constat modificarea și care au fost scopurile urmărite!

Până la OUG 18/2016, CPP prevedea la art. 305 ca organul de urmărire penală să dispună începerea urmăririi penale cu privire la o faptă „atunci când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege și se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute la art. 16 alin.1, CPP”. Adică, prevedea dispunerea începerii urmăririi penale doar atunci când nu existau situațiile menționate în art. 16.

Ei bine, Raluca Prună a schimbat prin Ordonanță prevederile art. 305, eliminând absolut toate cazurile care împiedicau exercitarea acţiunii penale, stabilind pur și simplu că „organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte”, atunci „când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege”, „chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.”

Astfel, nu doar s-au eliminat cazurile care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute pâna atunci, dar s-a legiferat începerea imperativă a urmăririi penale cu privire la faptă(in rem), chiar în aceste situaţii. Foarte important, vom vedea de ce, noua prevedere strecurată de Raluca Prună a introdus începerea obligatorie a urmăririi penale cu privire la faptă, chiar în situaţia în care autorul este cunoscut.

Altfel spus, mai clar, prin eliminarea condițiilor care împiedică exercitarea acţiunii penale prevăzute la art. 16 alin.1, CPP, începerea urmăririi penale cu privire la faptă(in rem) se dispune imperativ chiar dacă: fapta nu există; fapta nu este prevăzută de legea penală; nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea; a intervenit amnistia sau prescripţia; există autoritate de lucru judecat. Prin eliminarea de către Raluca Prună a acelorași condiții care împiedicau exercitarea acţiunii penale, se dispune imperativ începerea urmăririi penale, tot cu privire la faptă, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut, mai mult decât atât, chiar dacă: a intervenit decesul suspectului ori al inculpatului; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există o cauză justificativă sau de neimputabilitate; lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii.

Să vedem acum care este rezultatul în materie de practică penală al acestei modificări! Începerea urmăririi penale cu privire la faptă în toate situațiile menționate dă posibilitatea organului de urmărire penală, procurorului, să solicite și să obțină mandat de supraveghere tehnică, de percheziție și orice alt act procedural care este condiționat de începerea urmăririi penale, practic împotriva oricui, din moment ce, subliniez, urmărirea penală începe obligatoriu cu privire la faptă, nu la persoană. Deci, procurorul are dreptul legal de a „bănui rezonabil” pe oricine și de a cere măsuri de supraveghere tehnică și nu numai, împotriva oricui și oricâtor persoane are chef.

Pe de altă parte, începerea urmăririi penale cu privire la faptă, chiar dacă autorul este cunoscut sau indicat, dă posibilitatea procurorului să-l audieze pe autor în calitate de martor, ceea ce-l privează pe acesta de drepturile pe care le-ar avea în calitate de suspect, respectiv dreptul de a nu da nicio declarație, dreptul de a consulta dosarul, dreptul de a avea un avocat, plus alte drepturi legale. În cazul în care autorul este audiat în calitate de martor, acesta nu poate refuza să dea declarație, așa cum ar putea dacă ar fi audiat în calitate de suspect, pentru că se expune acuzației de mărturie mincinoasă. Variantele pe care le are un autor audiat în calitate de martor nu-s decât două. Prima, să recunoască comiterea faptei, fără putința de a fi sfătuit de un apărător, fie să nu recunoască și să se aleagă cu încă o acuzație, aceea de mărturie mincinoasă.

Modificările aduse CPP, operate în baza unei minciuni de către Raluca Prună, lasă loc abuzurilor în stil mare, pentru că fac posibilă încălcarea unor prevederi și drepturi constituționale, așa cum este dreptul la apărare, și încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu privire la „Dreptul la un proces echitabil”.

În baza acestor modificări, orice procuror își permite, o dată în plus, să manipuleze în orice sens dorește un dosar penal, adică, să joace Alba-neagra cu destinul, averea, cariera, libertatea și viața oricui.