Duduianu, Sadoveanu, Caran sau Vancică sunt numele unor familii care s-au impus prin violenţă în lumea interlopă din Capitală.

Ani de zile au acumulat averi pe lângă lege şi au sfidat comunitatea, iar poliţia şi politicul nu au fost străine de acest fenomen.

”Afacerea Portbagajul”

În anul 2000, un membru al lumii interlope bucureştene a reclamat la poliţie furtul unui kilogram de bijuterii şi 420.000 de dolari. Acesta a fost începutul a ceea ce ulterior s-a numit „Afacerea Portbagajul”!

Alexandru Ilie, zis Sandu Geamănu: „Era vorba despre un fost springer de case care a murit, hoţ de case, spărgător – Da, spărgător de case, care punând mâna pe un capital, s-a plafonat şi a intrat în afaceri”.

Mihai Bucurenciu, un fost spărgător, deţinea la ora aceea o discotecă în Regie şi o fabrică de termopane şi era prieten cu primarul Ion Dinuţă.

Dezvăluirile lui Sandu Geamănu

Alexandru Ilie, zis Sandu Geamănu: „Primarul sectorului 6 din timpul PNTCD-ului, unde şi-a deschis o fabrică, PROLUX, de termopane şi primarul a dat ordin să se dărâme toate chioşcurile care strică fața şi să se facă din termopan. Firma Prolux era vizavi de primărie. I s-a furat de către anumiţi sportivi care aveau ca zonă de influenţă Regia: Dumars, Max. I-au luat banii- 420.000 de dolari”

Sandu Geamănu a fost chemat să recupereze banii care erau destinaţi campaniei electorale din acel an şi a găsit repede hoţii.

„Am mers la ei acasă, am intrat în posesia lor, i-am invitat jos, şi le-am spus care-i situaţia “sunteţi nişte hoţi proști.”

Banii erau de negăsit.

Sandu Geamănu: „I-a luat Dinicu Cornel, el fiind bodyguardul unui senator de Călăraşi, Tărăcilă, la timpul respectiv era poziţionat şi susţinut politic, fostul ministru de Interne, îi acorda protecţie fiicei.
Am încercat să recuperăm banii, am încercat să-i forţăm, am încercat să-i interpelăm şi pe ceilalţi, au fost nişte alergături, nişte lupte. Ei, într-un final au apelat la Nicu Gheară. Bucurenciu a încercat să ajungă prin relaţiile lui la ministrul de Interne care era atunci domnul Dudu Ionescu, a încercat să se pună pe rol furtul, dar a intervenit la momentul respectiv generalul Bot şi s-a dispus arestarea mea şi sunt mai mult ca sigur că o parte din bani a ajuns la el.
La nivelul conducerii Ministerului de Interne s-au lansat acuzaţii de corupţie şi legături cu lumea interlopă. Banii nu au mai apărut niciodată.”

“Banii au fost împărţiţi de poliţişti şi hoţi” crede Bucurenciu.

Sandu Geamănu a fost arestat şi condamnat la 10 ani închisoare din care atunci a executat 7 ani.

Războaiele teritoriale dintre grupări și clanuri

Începutul anilor 2000 găseşte Bucureştiul într-o situaţie dificilă: convulsiile economice şi sociale şi slăbiciunea statului au dus la crearea unor reţele infracţionale greu de imaginat.

Sandu Geamănu: „Fiecare îşi avea locul lui. Dacă unul dintre ei, din aceste clanuri trebuia să poarte o discuţie într-o zonă unde locuiam eu, respectiv sectorul unu, trebuia să fiu şi eu anunţat. Dacă eu aveam o problemă în altă zonă unde erau aceste clanuri, trebuia să anunţ, era vorba despre respect reciproc.”

În fiecare cartier şi-au făcut apariţia familii, grupări infracţionale care, în funcţie de numărul membrilor, dar şi de conexiunile în stat, căpătau putere.

Mihai Pitulescu – fost şef Direcţia Investigaţii Criminale IGPR: „Nu există grupări care să nu relaţioneze cu alte grupări. Chiar dacă la un moment dat sunt rivale. Au început lupte de împărţire a teritoriului care uneori au luat forma unor adevărate războaie de stradă cu sute de membri implicaţi.”

Sandu Geamănu: „Când există spaţii goale, imediat în secunda doi se ocupă. Cine poate, oase roade”

Lumea a început să fie familiarizată cu Sportivii, Duduienii, Caranii sau Sadovenii. Iar aceştia făceau bani. Mulţi bani. Cu care alimentau şi corupţia din România. Printre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Sandu Geamănu au fost fraţii Duduianu.

Procuror criminalist Alexandru Georgescu – formator Institutul Naţional al Magistraturii: „Pe de-o parte se extind geografic, se îndepărtează de zona lor geografică să spunem, în care au crescut, au locuit, zona pe care o ştiu bine, pe măsura creşterii curajului creşte şi gradul de violenţă. Dacă la început elementele de violenţă se înscriau faptei propriu-zise, violența necesară să poată să-şi ducă la capăt planul, în momentul în care se dezvoltă creşte gradul de violenţă. Avem elemente de violenţă care depăşesc cu mult necesarul comiterii faptei, violența devine un factor de imagine.”

CITIȚI ȘI: Dezvăluiri bombă despre interlopii din Capitală. Cine sunt cei care fac legea