Să recunoaştem, o întrebare al cărei rafinament te face să umfli pieptul de mândrie.
Cine a formulat-o? În niciun caz negusul Abisiniei, cântărind din ochi anvergura pectorală a doicii. O curiozitate exprimată cu atâta îndrăzneală în public nu putea aparţine decât unei voci din România. Posesoarea ei se numeşte Mirela Dobre şi este gazda emisiunii „Rendez-vous“, un program de divertisment difuzat de postul Cosmos TV.
Alături îi şade soţul, Şerban Diaconescu, maestru emerit al poantelor fără poantă şi al glumiţelor la care râde singur. Perechea Dobre- Diaconescu manifestă o lipsă de har greu egalabilă în audiovizualul românesc. Poate doar Cristian Groza să se apropie timid de aceşti campioni ai cenuşiului, a căror ambiţie de-a indispune publicul pare inoxidabilă. Ritmul, miezul şi culoarea - elemente decisive pentru succesul unei emisiuni de weekend - strălucesc prin absenţă la „Rendez-vous“. Iar ideea că umorul e marca oamenilor inteligenţi pare pusă între paranteze, dacă nu cumva pulverizată de-a dreptul.
Cei doi nu sunt singuri în platou. Lângă ei vieţuiesc molatic două tinere cărora un farseur pervers le-a inculcat ideea că ar fi dansatoare. La un moment dat, apatia se dizolvă, iar fetele încep să se mişte ca membrele unui trib cărora şeful de luminiş le-a dat de ştire că trebuie chemată ploaia.
Îmi vine greu să descriu ritualul, dar cred că se poate încadra în categoria „deplasare pe loc“. Fetele se pierd într-un tontoroi turbulent, de parcă ar încerca să ţină sub control nişte spasme neaşteptate, după care trec la repertoriul clasic al genului: o mână se întinde acuzator spre ecran, cealaltă se propteşte într-un şold sau se chinuie să aşeze la loc o şuviţă căzută pe frunte. Pe chipuri le încremeneşte un surâs căznit, pe care n-au voie să şi-l dezlipească sub ameninţarea sancţiunilor. Musafirii aşezaţi în fotolii asistă stingheriţi la zbenguială, colindaţi de impulsul de-a le ura însănătoşire grabnică domnişoarelor.
Revenind la întrebarea din titlu, ea a fost pusă de Mirela Dobre unei telespectatoare tentate de premiile unui concurs interactiv. Concursul în sine a fost o înşiruire de întrebări facile (unele chiar prosteşti), la care candidatul trebuia să răspundă prin „adevărat“ sau „fals“, ghidându-se după gesticulaţia gazdei: o aprobare decisă din cap pentru prima variantă, o scuturare sceptică a coamei pentru a doua. Câştigătoarea rundei iniţiale a răspuns corect la întrebarea „Pisica e o felină mică?“ şi a intrat în posesia unor articole de lenjerie intimă, oferite de sponsorul X. A fost momentul în care gazda s-a interesat de bustul interlocutoarei şi a primit un răspuns lămuritor: „E, aşa, ştiţi dumneavoastră, nu cine ştie ce, dar merge“.
O altă concurentă s-a ales cu niscai prosoape din partea sponsorului Y, iar o a treia a dobândit ceva numit misterios „set de conservare“ din partea sponsorului Z. Relativ discret până atunci, Şerban Diaconescu şi-a amintit de vremurile când se chinuia să pară comic la defunctul Tele 7abc şi a cuvântat vioi: „Cu chestiile astea puteţi să vă daţi pe păr, pe piele şi chiar să le înghiţiţi“. Nemulţumit de absenţa ripostei telefonice, musiu Diaconescu a şarjat: „Doamnă, dacă sunteţi mai în vârstă, deschideţi geamul şi lăsaţi frigul să intre în casă, că ajută la conservare“.
Râsul conjunctural şi anemic al concurentei a fost acoperit de hăhăitul Mirelei Dobre, care şi-a privit colegul de emisiune (alias soţul, în timpul liber) înfiorată de aburul unei admiraţii idolatre. „Ca matale, bobocule, mai rar.“ A râs atât de plin Mirela Dobre, încât a fost cât pe-aci să nu aud ultima întrebare a consortului: „Pe la dumneavoastră cum mai e vremea, s-a înserat?“.
Nu întâmplător, singura întrebare din concurs care a pus probleme a fost legată de numărul simţurilor pe care le are omul. S-au auzit pe rând varianta optimistă (şase), varianta zgârcită (patru, chiar trei) şi - într-un târziu - varianta corectă (cinci). Din păcate, manualele de anatomie nu acoperă celelalte simţuri, de care Mirela Dobre şi Şerban Diaconescu sunt iremediabil văduviţi: simţul ridicolului, simţul măsurii şi bunul-simţ. Ba, dacă mă gândesc bine, şi simţul umorului. Iar la şcoala vieţii nu poţi afla despre ele decât dacă ai profesori foarte buni.
Recomandările noastre
