Radu Ioanid, director la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington, spune că Justiţia română trebuie să ia câteva decizii importante.

La comemorare a 70 de ani de la masacrul evreilor care a avut loc la Iaşi, într-un interviu acordat "Evenimentului zilei", Radu Ioanid, director în cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, spune că mai există gropi comune, similare celei descoperite anul trecut în pădurile comunei Popricani.

EVZ: Se împlinesc 70 de ani de la Pogromul de la Iaşi. România şi-a asumat în totalitate, din punct de vedere istoric, tot ceea ce s-a întâmplat atunci? Radu Ioanid: De la acceptarea de către statul român a raportului Comisiei Internaţionale a Holocaustului, în România s-au făcut mari progrese în asumarea acestui trecut istoric, cu adevărat oribil. Mă refer la implementarea comisiei Wiesel, respectiv crearea institutului Wiesel de investigare a crimelor Holocaustului. De asemenea, s-a construit monumentul dedicat vic timelor Holocaustului în România şi se fac comemorări. În ceea ce priveşte istoria Holocaustului, au fost acţiuni educaţionale prin programul Wiesel. Putem spune că autorităţile române şi clasa politică a avut o atitudine pozitivă.

Asta înseamnă că toate problemele s-au rezolvat? Nu. Justiţia română nu a clarificat dacă această ţară doreşte ca Steaua României, cea mai înaltă decoraţie acordată, rămâne atribuită profesorului Elie Wiesel, titular al Premiului Nobel pentru pace, sau unui individ denumit Corneliu Vadim Tudor, care este un negaţionist al Holocaustului şi un antisemit militant. Mai există unele surprize cu accesul la documente. Avem acces la arhivele majorităţii instituţiilor, însă lucrurile s-au încurcat la cele militare şi nu înţelegem de ce. Per ansamblu, considerăm că România face mari progrese în asumarea acestui trecut dificil şi dureros. Credem că există şanse ca România să devină un centru regional de educaţie a Holocaustului.

Documente din arhive care vorbesc de alte gropi comune

Anul trecut, în judeţul Iaşi a fost descoperită o groapă comună a evreilor ucişi în timpul Pogromului din 1941. Credeţi că mai există şi alte gropi? Sunt convins că mai există. În primul rând chiar acolo, în regiunea din apropierea Iaşiului, la Popricani. Sunt documente în Arhiva Judeţeană, din timpul războiului, în care se cere aprobarea deshumări a 2.500 de evrei. Aceştia ar fi fost îngropaţi de-a lungul conductei de apă şi se spunea că exista riscul de contaminare. E vorba de o conductă care exista la Iaşi în perioada războiului. Niciodată această deshumare nu a avut loc. Gropi comune mai sunt, însă nu la nivelul în care există în Republica Moldova, Bucovina de Nord şi chiar în cea de Sud, zona care este sub jurisdicţia română.

Anul trecut, BNR a avut iniţiativa de a-l comemora pe mitropolitul Miron Cristea. Astfel de demersuri le consideraţi gafe sau făcute intenţionat? Am fost foarte surprinşi de demersul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, pe care l-am crezut un prieten apropiat. Cred că unii politicieni, unii înalţi funcţionari, fie ai statului, fie ai bisericii, nu prea citesc istorie. Problema cu Miron Cristea e mult mai gravă decât am ştiut în momentul respectiv. Nu numai că a fost un antisemit militant, nu numai că a denaturalizat cam 250 de mii de evrei, el a fost şi un antiromân. În 1916, când România a intrat în război cu Austro- Ungaria şi cu Germania, Miron Cristea, care era mitropolit al Caransebeşului, a declarat că Ardealul trebuie să se apere împotriva hoardelor româneşti.

"Preoţii creştin-ortodocşi ar trebui să se implice mai mult"

Instituţiile fac des greşeli în ceea ce priveşte afectarea imaginii evreilor? Mai există gafe. Dacă un inspectorat judeţean al MAI este denumit după un general care a fost criminal de război putem spune că e o greşeală. Din ce am observat, s-au reparat.

Spuneaţi că site-urile româneşti sunt pline de mesaje antisemite. Există în România o latură, un segment mare de antisemiţi? Conform unor sondaje oficiale ale unor instituţii guvernamentale, peste 20% dintre cei intervievaţi au spus că evreii îşi merită soarta, referindu-se la Holocaust, pentru că l-au răstignit pe Isus Hristos. Cred că Biserica Ortodoxă ar trebui să se uite cu atenţie la aceste sondaje şi să încerce să influenţeze într-un anumit fel preoţii. Am fost la Iaşi, la comemorarea a 70 de ani de la Pogromul, şi am menţionat rolul de salvator al preotului Răsmeriţă de la Iaşi, care a şi murit pentru că a încercat să-i ajute pe evreii care erau asasinaţi. Preotul Teodorescu din Războieni, de asemenea, a ajutat evreii care erau debaracaţi din trenurile morţii la Târgu Frumos. Am fost impresionat şi de ceea ce a spus Mitropolitul actual al Moldovei. Însă, cred că Biserica Ortodoxă ar putea face mult mai mult în combaterea antisemitismului în România.

Cum arată profilul antisemitului român? E o întrebare dificilă, avem multe tipuri. Există un antisemitism reflex, cu scăpări de limbaj, care utilizează mult prea uşor cuvântul "jidan". Pe acesta l-aş numi un antisemit superficial, şi e legat de o xenofobie generală, "tot ce e străin nu e bun". De multe ori e vorba de oameni care nici măcar nu au cunoscut un evreu în viaţa lor. De asemenea, există un antisemitism al extremei drepte, foarte periculos şi nociv. Sperăm că autorităţile, care monitorizează aceste reacţii şi manifestări, sunt vigilente şi nu vor fi surprize.

"Preoţii ortodocşi au un rol important în educaţia populaţiei şi ar putea fi mai activi în a combate clişee precum sunt cele legate de evrei, care nu ajută nici la democratizare, nici la integrarea României într-un spaţiu pluralist european“ RADU IOANID, Director Divizia de Programe Arhivistice Internaţionale la Muzeul Memorial al Holocaustului Washington

MINŢI BOLNAVE

Pogromul de la Iaşi, unul dintre cele mai sângeroase din istorie

În urmă cu 70 de ani, în 1941, pe data de 27 iunie, Ion Antonescu i-a ordonat prin telefon comandantului militar de la Iaşi, "să cureţe" oraşul de evrei. Progromul de la Iaşi a fost unul dintre cele mai sângeroase.

Potrivit statisticilor, până pe 29 iunie, au fost ucişi peste 13.200 de evrei. Mai mulţi conducători ai oraşului, şefi ai armatei şi Poliţiei au ordonat să se facă percheziţii în casele evreieşti. La Chestura Poliţiei din Iaşi au fost masacraţi mii de evrei, iar restul au fost înghesuiţi în vagoane de marfă închise ermetic. În "trenurile morţii" au murit sufocaţi sau de sete 2.650 de evrei.