Turismul a ramas unul din paradoxurile romanesti.
El devine subiect de prima pagina din vreme in vreme, conform unui mecanism aproape ciclic si de fiecare data concluzia este aceeasi: avem o tara minunata, am putea crea conditii de paradis pentru turism, dar din motive care raman de obicei nebuloase nu ne apucam sa facem nimic.
2007 a fost primul an in care chiar am putut calatori prin Europa, ceea ce a dat multora dintre noi o alta dimensiune a turismului. Comparatia se face, acum, intre frumusetile naturale si simtul civlizatiei. Intre muntii nostri falosi, marea noastra poetica si muntii lor nu mai putin falosi si marile lor nu mai putin poetice.
Nimeni nu poate pune in balanta calitati naturale de mare valoare, dar, inevitabil, comparam investitia in inteligenta si in confort. Infrastructura creeaza o alta lume. Arhitectura la fel. Curatenia la fel. Iesim din turismul romanesc si intram in cel european in varfurile picioarelor, ca sa nu trezim o civilizatie care stie sa construiasca o mitologie a concediului si sa mentina o mentalitate a elegantei. In aceasta iarna, totusi, turismul nostru are tresariri de normalitate.
In vestul tarii, Semenicul si Muntele Mic atrag un numar sporit de turisti, iar conditiile sunt, in general, bune. Ne ridicam, dar nu la nivel national, ci doar prin intreprinzatori privati, care au invatat cum poti sa treci de frontierele prostului gust si sa ajungi la un liman in care, turist fiind, te poti simti european.
Recomandările noastre
