Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Preunievrsitar (ARACIP) evaluează calitatea educaţiei oferite de instituţiile de învăţământ preuniversitar şi de alte organizaţii furnizoare de educaţie și autorizează, acreditează şi evaluează periodic unităţile de învăţământ preuniversitar. Cu toate acestea, există foarte multe voci care consideră că această agenție ar trebui desființată. Evenimentul zilei vă prezintă în exclusivitate ce face cu adevărat această agenție

ARACIP-ul a fost înființat prin Ordonanță de Urgență a Guvernului în 2005, cu scopul evaluării externe în cadrul sistemului național de educație. Agenția are reputația unui organism care vine și controlează hârtiile întocmite de directori și de cadrele didactice. Nu cred că munca unui director sau a unui cadru didactic constă în a întocmi aceste hârtii care să le acopere, de multe ori, lipsa unor activități de calitate la clasă. Este prea multă acoperire în hârtii în detrimentul activității efective cu elevii. Sunt multe cazuri în care documentele și realitatea sunt în contrast deplin, doar că ARACIP verifică documentele pe baza unor liste de indicatori cantitativi, dar nu are instrumentele să constate lipsurile existente în unitățile de învățământ, să constate problemele actuale cu care se confruntă învățământul, să găsească soluții pentru remediere și să propună un plan de intervenție care să permită școlii să atingă anumite standarde.

ARACIP-ul îngroapă profesorii în hârtii

Profesorii trebuie să demonstreze pe hârtie că totul e făcut cum se cere, chiar dacă realitatea contrazice aceste „evidențe". „Iar angajații se plâng, pe bună dreptate, că sunt îngropați în hârtii, și acestea le iau mai mult timp decât cel pe care ei îl dedică copiilor. De fapt, orice activitate cerută profesorilor trebuie să aibă la bază un singur criteriu: cum îmbunătățește procesul de învățare. Dacă cerem ceva profesorilor, întrebarea ar trebui să fie dacă îi ajută cu ceva la clasă, dacă face procesul de învățare mai eficient. Dacă nu, trebuie renunțat la cerința respectivă. Iar dacă ARACIP nu face procesul de învățare mai eficient, cum pare că este cazul, ar trebui luat de pe spatele profesorilor”, a explicat pentru EVZ, Radu Szekely, expert educațional al Comisiei Europene.

Își justifică existența?

Expertul educațional al Comisiei Europene a recunoscut că s-a întrebat de multe ori cu cât sau cum a crescut nivelul de educație al copiilor și performanța sistemului de învățământ de când s-a înființat ARACIP-ul. „Dacă ar fi crescut măcar cu 1% la nivel macro atunci își justifică existența. Dar din păcate toate analizele macro arată că mergem în direcția greșită, adică rezultatele nu se îmbunătățesc, ci dimpotrivă. Toți indicatorii urmăriți la nivel macro sunt departe de țintele asumate, nivelul de satisfacție este în scădere pentru toate grupurile de beneficiari și pentru angajați, politicile din învățământ nu se pot baza pe date furnizate de ARACIP”. Un sondaj inițiat acum trei ani, de forumul Didactic.ro, arată că peste 86% dintre cadrele didactice consideră că evaluările ARACIP sunt fie complet inutile, fie utile într-o prea mică măsură.

 Limbaj de lemn al instiuției

Într-un răspuns oficial către EVZ, președintele ARACIP Constantin-Șerban Iosifescu (foto), spune că periodic realizează recomandări pentru îmbunătățirea calității învățământului preuniversitar. Spre exemplu, „în anul 2013 ARACIP a înaintat MEN propuneri privind strategia națională de îmbunătățire a calității în sistemul de învățământ preuniversitar, ca urmare a derulării activității de evaluare externă periodică la 1.023 de unități de învățământ în cadrul proiectului strategic ID 55330”. În 2015 agenția a realizat o evaluare în 633 de unități școlare din mediul rural, terminând cu un „Raport național privind starea calității în sistemul de învățământ preuniversitar public din mediul rural”. „Fiind preocupați de impactul activităților de evaluare externă, am constatat, pe baza analizei datelor colectate din peste 80% dintre unitățile de învățământ preuniversitar, că școlile evaluate de ARACIP își îmbunătățesc performanța față de cele neevaluate”, a mai menționat președintele agenției.

Evaluarea este pură formalitate birocratică

Radu Szekely (foto) este de părere că „standardele ARACIP rămân departe de ceea ce ar trebui urmărit când vorbim de calitatea educației în ansamblu și la nivel mai mic, la nivel de școală, cluster de școli care formează un ecosistem local, la nivel de oraș, județ, regiune. Până la urmă o școală se poate verifica mai simplu. În forma actuală de organizare, agenția are un șir mult mai lung de indicatori care sunt pur scriptici, adică presupun existența anumitor proceduri, comisii, dosare, care duc la impresia că în procesul de evalaure contează hârtiile ce demonstrează că activitatea s-a desfășurat, mai puțin calitatea acestei activități. În plus, Agenția controlează după niște standarde care nu pot fi atinse de multe școli, ceea ce duce și la situația în care, de vreme ce școlile nu se pot închide, evaluarea periodică devine o pură formalitate birocratică”.

Care ar trebui să fie rolul agenției

Viziunea „Educația ne unește", lansată anul acesta, propune aplicarea principiului subsidiarității, adică asigurarea și controlul calității actului pedagogic se face la nivelul școlii, în principal, prin instrumente de autoevaluare și evaluare internă, fiind responsabilitatea liderului educațional, a directorului, și a corpului profesoral, și implicând beneficiarii în sens larg, de la elevi la părinți și comunitatea locală. De asemenea, școlile se pot evalua periodic reciproc, prin proceduri de evaluare inter pares, care să promoveze o cultură de învățare, în care să adopte bune practici unii de la alții, fără a aștepta instrucțiuni „de la centru". „Trebuie să ne asigurăm că și facem ceva pentru asigurarea calității în învățământ, nu numai verificăm hârtii și bifăm indicatori într-o listă. Că să-l parafrazez pe Petre Țuțea, în momnetul de față ARACIP reprezinta „triumful cantității asupra calității". Ar fi timpul ori să fie desființat, ori să-i dăm instrumentele și cadrul legal în care să se ocupe efectiv de calitate”, este de părere Radu Szekely, expert educațional. Constantin-Șerban Iosifescu este de părere că desființarea acestei agenții „ar presupune instituirea altor mecanisme pe baza cărora să se înființeze instituțiile de învățământ preuniversitar și prin care să fie ulterior acreditate”.

 

 

„O măsură care trebuie urgent rezolvată este reducerea numărului imens de hârtii cu care este împovărat cadrul didactic și care în loc să se preocupe de educația elevului, se preocupă de construirea hârtiilor cerute de minister, inspectorat sau ARACIP”, Monica Anisie, ministru desemnat pentru Educație

„Membrii ARACIP nu sunt decât niște birocrați, creație a unui sistem și așa superbirocratic. Munca lor nu este relevantă, nu controlul lor, al foilor și dosarelor este important pentru învățământul românesc. Mesaj clar pentru Minister, deființați sistemul ARACIP!” Valentina P. , profesor