Ground-based Midcourse Defense, urmașul „Războiului Stelelor”, are multe lacune și este „defectuos”. Două treimi din teste au fost eșecuri.
Șefii Pentagonului au dat asigurări repetate că, în cazul în care Coreea de Nord lansează o rachetă intercontinentală spre Statele Unite, armata americană este capabilă să o doboare.
Însă oameni de știință independenți și investigatori guvernamentali au serioase îndoieli în această privință, potrivit unei ample anchete realizate de NBC News.
Fizicianul David Wright, co-director al Programului de Securitate Globală al foarte respectatei Union of Concerned Scientist, care a studiat ani de zile programul american anti-rachetă, afirmă: „(Pentagonul) îi face pe liderii politici să creadă că dispunem de o capacitate militară pe care de fapt nu o avem.”
Sistemul de apărare anti-rachetă se bazează pe niște rachete lungi de 20 de metri, cu trei trepte propulsoare, care ar trebui să lovească proiectilele inamice în afara atmosferei, o misiune a cărei dificultate este asemănată de experți cu tentativa de a lovi un glonț cu alt glonț.
Sistemul este cunoscut sub numele de Ground-based Midcourse Defense (GMD și este urmașul Inițiativei de Apărare Strategică numită și „Războiul Stelelor”.
Există 36 de interceptoare operaționale – patru la baza aeriană Vanderberg din California și 32 la Fort Greely în Alaska. Alte opt urmează să fie date în folosință până la sfârșitul anului.
Bazele anti-rachetă americane sunt amplasate în California și Alaska, deoarece Coasta de Vest este locul cel mai potrivit pentru interceptarea rachetelor venite pe rutele cele mai scurte dinspre Iran sau Coreea de Nord.
Agențiile de informații nu cred că Phenianul este capabil deocamdată să lanseze rachete nucleare împotriva Statelor Unite, dar considerp că acest lucru va fi posibil în curând.
Însă, arată ancheta NBC News, nu există nici o dovadă că sistemul anti-rachetă funcționează. Anul trecut, Governement Accountability Office, care se ocupă de investigațiile Congresului, a conchis că Agenția care operează sistemul anti-rachetă „nu a demonstrat prin teste de zbor că este capabilă să apere teritoriul Statelor Unite”.
Din 2004, de la desfășurarea sistemului, au avut loc nouă atacuri simulate, din care interceptoarele au ratat țintele de șase ori, deși testele simulau condiții mult mai facile decât cele dintr-un atac real, arăta anul trecut o anchetă a Los Angeles Times. Mai mult, investigația jurnalistică a dezvăluit existența unui test eșuat despre care opinia publică nu fusese informată.
„În ciuda anilor întregi de retușuri și promisiuni de a remedia defecțiunile tehnice, performanțele sistemului s-au înrăutățit în loc să devină mai bune”, conchidea LA Times.
În iulie trecut, respectabila Union of Concerned Scientists, a realizat un raport de 47 de pagini în care califică modul de abordare al apărării anti-rachetă drept „dezastruos”. Iar despre GMD a spus: „Rezultatele testelor sunt slabe și nu a demonstrat capacitatea de a stopa o rachetă în condiții reale”.
Un studiu din 2012 al National Academy of Science numea GMD „defectuos” și recomanda o revizuire totală a interceptoarelor, senzorilor și chiar a conceptelor de operare. Nu s-a făcut nici o revizuire.
Un consilier din Congres, care primește informații clasificate despre sistem, a declarat pentru NBC: „Nimic nu funcționează cum trebuie. Nimic. Programele interceptoarelor nu funcționează. Mai doboară ținte uneori, dar nu te poți baza suficient de mult dacă vrei să eviți o catastrofă.”
Pentagonul și Agenția de Apărare Anti-rachetă dezmint categoric aceste informații. Oficiali au răspuns în mod repetat în fața Congresului că, în ciuda testelor eșuate, sistemul își poate îndeplini datoria de a apăra teritoriul Statelor Unite. „Astăzi avem exact ceea ce ne trebuie pentru a apăra Statele Unite de Coreea de Nord”, declara generalul din Forțele Aeriene Lori Robinson, șeful Comandamentului Nordic, în fața Comisiei de Apărare din Senat pe 6 aprilie.
Senatorul Lindsey Graham a întrebat: „Deci dacă o rachetă este lansată din Coreea de Nord, în anul ce urmează, o putem doborî?”
„Da, domnule”, a răspuns Robinson.
Dar Wright și alți experți susțin că nu există nici un temei pentru asemenea certitudine.
Pentagonul a cheltuit peste 40 de miliarde de dolari pentru realizarea un sistem care nu și-a dovedit capacitățile într-un scenariu care să reproducă condiții reale de operare.
Sistemul a eșuat în jumătate din testele ce se desfășoară după un scenariu gata scris, subliniază David Wright, ceea ce înseamnă că operatorii dispun de informații pe care în condiții reale nu le-ar avea.
Astfel, GMD nu a fost testat în condiții care să implice focoase care se prăbușesc, focoase însoțite de ținte false sau focoase care să se deplaseze cu viteze și să vină de la distanțe similare rachetelor balistice intercontinentale (ICBM), arată raportul Union of Concerned Scientists. Organizația a calculat că dacă cinci focoase s-ar îndrepta spre Statele Unite, iar fiecare interceptor ar avea 50% șanse să-și lovească ținta (mai multe decât au demonstrat testele), atunci există șanse de 28% ca un focos inamic să scape și să lovească Statele Unite. O cifră catastrofală, mai ales dacă vorbim de focoase nucleare.
Iar aceste cifre fac abstracție de posibilitatea ca focoasele inamice să folosească contramăsuri și ținte false. De pildă, Wright arată că sistemul anti-rachetă american poate fi derutat foarte simplu, prin folosirea de azot lichid pentru a răci focoasele înainte de lansare.