Qatarul urmează logica „vorbiţi-mă de rău, dar vorbiţi despre mine”

Sursa foto. Twitter

Cu un teritoriu care s-ar putea încadra pe axa São Paulo-Campinas, Qatarul s-a transformat dintr-un port umil într-una dintre capitalele opulenței globalizării în mai puțin de trei decenii datorită resurselor naturale și a Kafala, sistemul de muncă rapace lăsat moștenire de colonialismul britanic. Apetitul pentru dezvoltare a condus la formarea unei Babilonii moderne, unde 80% din populație este formată din nepalezi, indieni și mulți alții care trăiesc ca cetățeni de rangul doi.

Umbrit de Arabia Saudită vecină și tulburat de Iran și Irak, Qatarul a fost obsedat de autonomia sa încă de la independența sa, în 1971. În anii '90, în căutarea protecției și a luminii proprii, emirul a oferit Statelor Unite o bază pentru a conduce operațiuni militare și a creat cel mai mare grup de presă din Orientul Mijlociu. Al-Jazeera a permis guvernului său să spună propria sa poveste despre Primăvara Arabă câţiva ani mai târziu.

Confruntat cu prăbușirea Siriei și a Irakului, Qatarul s-a poziționat ca un reper în Golful Persic alături de Emiratele Arabe Unite, cu care alimentează o dinamică de armonie și competiție.

În 2010, Qatarul a profitat de transformarea totală a FIFA în obiect comercial sub conducerea lui Sepp Blatter și și-a asigurat o organizare improbabilă a Cupei Mondiale. Dar îndrăzneala a făcut ca țara să fie vulnerabilă. În frunte cu Arabia Saudită, rivalii regionali au încercat să izoleze țara din punct de vedere comercial în perioada 2017-2021.

În Europa, relațiile de putere ale emirului au început să fie analizate. Ziarul "Le Monde" a dezvăluit că guvernul lui Nicolas Sarkozy a negociat susținerea candidaturii Qatarului pentru achiziționarea a 50 de avioane Airbus produse la Toulouse pentru suma de 20 de miliarde de dolari.

Pentru a asigura succesul Cupei, Qatarul a investit într-una dintre cele mai mari operațiuni de comunicare politică din istorie. O armată de specialişti în marketing, consultanți și consilieri în domeniul comunicării a fost împrăştiată în întreaga lume pentru a susţine meritele Qatarului. Au fost angajați antropologi pentru a arăta importanța fotbalului pentru identitatea națională. Vedete ale fotbalului, precum David Beckham, au început să acționeze ca ambasadori. Achiziționarea [clubului] Paris Saint-Germain, a mărcii Neymar și, nu în ultimul rând, a BeIN Sports, cel mai mare radiodifuzor de sport din Orientul Mijlociu și din Africa, au fost cele mai importante repere în acest proces.

Unele probleme au fost, însă, iremediabile. În plină criză energetică, Pakistanul fiind nevoit să raționalizeze gazele naturale, sistemul de răcire a stadioanelor 'Doctor Refreshment' nu mai este privit ca un miracol tehnologic, ci ca un atentat climatic.

Imaginile cu tribunele stadionului în meciul de deschidere, Qatar vs Ecuador, pline de bărbați, au stânjenit publicul mondial. În fond, femeile au reprezentat 40% din public la ultima Cupă Mondială, iar importanța fotbalului feminin a crescut exponențial în ultimii ani.

În fond, toate acestea contează puțin deoarece Qatarul urmează cu strictețe logica 'vorbiţi-mă de rău, dar vorbiţi despre mine". Organizarea celui mai important eveniment din lume este o demonstrație de putere care îi consolidează reputația de capitală a noului Orient Mijlociu. Această Cupă, mai mult decât celelalte, este înainte de toate un instrument de geopolitică, notează folha.uol.com.br

(Traducerea Rador)