Am depășit un nou moment în care România a fost pe buzele Președintelui rus Vladimir Putin, printro nouă amenințare directă la adresa țării noastre.
Precedentul moment al amenințării militare directe data de după inaugurarea, în luna mai, a facilității de la Deveselu. Și de această dată, Putin lansase o ameninţare directă la adresa României: Rusia va consolida arsenalul nuclear şi are capacităţi împotriva sistemelor antibalistic.
Mai întâi, Rusia a susținut în mod schizofrenic două teze concomitent: mai întâi că scutul antirachetă afectează echilibrul strategic și că acordul START 3 ar fi alterat, prin faptul că acesta prevede numărarea rachetelor defensive deopotrivă cu cele ofensive, pe de altă parte că rachetele interceptoare sunt o investiție inutilă pentru că nu pot intercepta rachetele rusești. În faza a doua, susținerea a fost că rușii ar fi inventat rachetele care zboară pe traiectorii aleatoare și străpung scutul și nu pot fi interceptate. Ambele susțineri sunt absurde: mai întâi pentru că interceptorii de la Deveselu, cei 24, fără încărcătură explozivă, interceptează și distrug cinetic racheta, la impact, apoi pentru că rachetele devensive nu au a face cu „echilibrul terorii” rachetelor ofensive nucleare, în fine pentru că cele 24 nu pot intercepta rachetele cu rază lungă de acțiune, în fine pentru că oricum nimeni nu va trage cu racheta nucleară primul.
Ideea măsurilor de retorsiune anunțate de Rusia iarăși sunt cel puțin o interpretare ciudată, atât timp cât nu Occidentul ci Rusia a ocupat și anexat Crimeea, apoi a militarizat-o, apoi nu Occidentul ci Rusia a modificat frontierele prin forța armelor, în fine, nu Occidentul a determinat război în vecinii săi care doreau să intre în spațiul de liber schimb european și doreau să circule liber în Europa.
O altă minciună sfruntată este afirmația că, odată semnat acordul comunității internaționale cu Iranul privind neproliferarea nucleară, scutul anti-rachetă ar fi inutil. Și aici e o interpretare specifică și excesivă odată ce programul de rachete balistice al Iranului merge înainte și nu e supus limitărilor de vreun fel.
„Adevăratul scop este neutralizarea potenţialului nuclear al altor state, inclusiv al Rusiei şi al aliaţilor ei”, a subliniat Vladimir Putin. Și aici Greșit! Pentru că rachetele strategice intercontinentale folosesc drept traiectorie spre SUA Polul Nord, nu zborul deasupra României și Poloniei. Apoi pentru simplul motiv că acești interceptori se referă la rachetele cu rază medie de acțiune, nu la cele cu rază lungă.
Rusia a mai avertizat că elementele antirachetă care urmează să fie instalate la Deveselu reprezintă încălcări ale Tratatului forţelor nucleare intermediare (INF), cerând României şi SUA să conştientizeze „responsabilitatea” montării acestor sisteme şi să renunţe la plan „cât nu este prea târziu”. Au urmat pleiade de avertizări inclusiv cu folosirea armei nucleare. În fapt, Tratatul forțelor NUCLEARE intermediare nu au a face cu niște bucăți de metal, lansate printro tehnologie specială cu o viteză extrem e mare și capabile să devină un glonț pentru rachetele cu rază medie și scurtă. Deci prezența scutului antirachetă și a 24 interceptori defensivi nu poate explica nervozitatea rusă.
Cea din urmă găselniță a războiului informațional rus e una de-a dreptul halzie, parcă trasă din povestea cu drobul de sare: Rusia recunoaște că actualii interceptori nu-i pot afecta capacitatea nucleeară, dar încearcă imaginarea unei amenințări virtuale, în condițiile în care rachetele interceptoare ar fi înlocuite cu rachete purtătoare de arme nucleare sau convenționale. Statele Unite şi NATO au explicat de mai multe ori că elementele antirachetă instalate în Europa nu sunt îndreptate împotriva Rusiei, având rolul de a contracara ameninţări provenind din ţări sau de la organizații teroriste care nu se conformează reglementărilor internaţionale, precum Iranul.
Recomandările noastre
