Racheta Sarmat, capabilă să transporte în jur de zece focoase nucleare, a suferit deja trei eșecuri de lansare. Pe ea se bazează parțial descurajarea nucleară a lui Vladimir Putin.

Putin s-a făcut de râs cu Sarmat

Imaginile vorbesc de la sine. Un satelit de observare a făcut posibil să se examineze amploarea distrugerii unei rampe de lansare a rachetelor în regiunea Arhangelsk, la aproximativ 900 de kilometri nord-est de Sankt Petersburg.

Situat în mijlocul pădurii în apropierea unei întinderi de apă, locul aproape ca s-a evaporat. În loc de iarbă și pământ betonat, acum e pământ ars și un crater imens de cincizeci de metri.

În perioada 19-23 septembrie, autoritățile ruse au anunțat un nou test cu racheta balistică intercontinentală (ICBM) RS-28 Sarmat, cu interdicții de zbor deasupra zonelor în care ar putea cădea trepte ale rachetei. Interdicțiile au fost ridicate pe 19 septembrie, sugerând că testul a fost deja finalizat sau că a avut loc un incident.

Trei eșecuri ale Sarmat

Explozia rachetei în silozul ei s-ar putea datora propulsiei acesteia, furnizată de UDMH, un propergol (amestec de comburant și combustibil) foarte instabil. „UDMH este toxic și volatil și produce vapori inflamabili în aer. Prin urmare, este posibil ca o scurgere de propergol în siloz să ducă la acest eveniment catastrofal", spune Étienne Marcuz, analist francez de sisteme balistice și nucleare, pe X (ex-Twitter).

Sarmat, supranumit „Satan II” de presa occidentală, a trecut un prim test în aprilie 2022. Această rachetă intercontinentală ar avea 35 de metri lungime și 208 de tone, cu un diametru de 3 metri. Acesta ar transporta o încărcătură ofensivă de 10 tone, estimată la aproximativ zece focoase nucleare, transportându-le până la 18.000 km cu o viteză de Mach 20,7 (25.000 km/h). Dar în februarie și noiembrie 2023, alte două teste au eșuat.

Acest al treilea eșec lasă așadar îndoieli cu privire la viabilitatea Sarmat-ului, prezentat în 2018 de Vladimir Putin, în același timp cu alte "super-arme", precum planorul Avangard și racheta Kinjal, descrise atunci ca "hipersonice".

Cel mai prost moment pentru Rusia, dar amenunțarea nucleară e credibilă, încă

„Dezvoltarea și punerea la punct a RS-28 Sarmat răspunde unor nevoi specifice: asigurarea înlocuirii generației de ICBM 'grele' moștenite din epoca sovietică, înlocuirea echipamentelor produse anterior în Ucraina cu echivalente rusești și, mai presus de toate, pentru a face posibilă menținerea eficienței descurajării nucleare rusești, faţă de înființarea sistemelor de apărare antibalistică”, explică Benjamin Gravisse pe blogul său.

Între timp, Rusia se bazează pe aproximativ 320 de sisteme de rachete lansate din silozuri sau camioane, pentru un total estimat de 1.181 de focoase nucleare. Pe mare, zece submarine cu rachete balistice nucleare (SSBN) sunt, de asemenea, gata să lanseze rachete nucleare. Idem în aer, cu 66 de bombardiere strategice.

Capacități îmbătrânite, dsigur, pe care Rusia se chinuie să le reînnoiască confruntată cu sancțiunile internaționale și pierderea cunoștințelor din cauza sfârșitului Uniunii Sovietice, dar capacități reale. „Descurajarea nucleară rusă este credibilă și nu ar trebui privită cu ușurință, la fel ca cele ale altor puteri nucleare”, amintește Étienne Marcuz, potrivit Le Point.

(Autor: Clément Machecourt. Traducere: Gabriela Sîrbu, RADOR RADIO ROMÂNIA)