Imaginați-vă dictatorul unui regim în război, care nu câștigă pe teren de un an, care nu recrutează noi soldați de frica unei revolte, care amenință cu arestarea oficialilor săi dacă demisionează, în timp ce elitele din țară devin din ce în ce mai sceptice față de el. În plus, guvernul său se bazează pe o bandă de mercenari, al cărei lider îl insultă pe ministrul Apărării, pe comandantul armatei și probabil pe dictatorul însuși.

Ai paria pe viitorul unui astfel de regim? Pentru că cel al lui Vladimir Putin este așa. Din vara trecută, a suferit doar înfrângeri și a trebuit să cedeze teren în Ucraina, în timp ce ofensiva rusă asupra orașului Bahmut a eșuat, în esență, în ciuda costurilor enorme plătite cu vieți omenești, materiale de război și devastări. Cât despre noua mobilizare, pregătită de luni de zile, aceasta continuă să fie amânată, pentru că Kremlinul se teme de un val de ostilitate a opiniei publice față de război și față de însuși Putin. Între timp, s-a descoperit că armata trimite pe teren vehicule blindate din anii '50, din lipsă de ceva mai bun.

În acest cadru, au avut loc mici fricțiuni în cadrul puterii rusești în ultimele săptămâni. La sfârșitul lunii martie, cineva a interceptat doi oligarhi loiali regimului, Iosif Prigojin și Farkhad Akhmedov, și a dat publicității conținutul discuțiilor lor. Cei doi spun că actuala conducere rusă este formată din "gândaci proști", care "trag țara în jos" și "distrug viitorul". Aspectul interesant este că nu li s-a întâmplat nimic celor doi: nu au zburat de la o fereastră, nici nu au fost otrăviți sau arestați. Regimul s-a prefăcut să considere că înregistrarea este falsă, poate pentru că în această fază îi lipsește energia de a iniția o "epurare" în interiorul elitelor.

Cât de serios se clatină scaunul lui Vladimir Putin

De asemenea, Kremlinul observă că oligarhii ruși rămân loiali în mod pasiv, dar nu împărtășesc mirajul imperial al lui Putin. Miliardari precum Alexei Mordashov de la Severstal sau Mihail Fridman de la Alfa-Bank continuă să colaboreze cu regimul și cu aparatul său militar-industrial, complici până la capăt, dar numai pentru oportunism și pentru bani. Ei ar pune capăt războiului mâine, dacă ar putea, pentru că dăunează intereselor lor; și asta le dau de înțeles interlocutorilor lor occidentali.

Cinismul față de Putin în elita rusă este acum atât de evident încât ​​Statele Unite încep să reflecteze asupra modului de subminare a relației dintre dictator și oligarhii săi. Una dintre propunerile aflate în prezent în studiu se referă la sancțiuni: acestea ar putea fi suspendate în favoarea oligarhilor, care sunt de partea retragerii trupelor și transferă Ucrainei 75% din patrimoniul lor blocat. Probabil că nici măcar acest lucru nu va fi suficient pentru a schimba echilibrele, dar la Moscova preluarea puterii pare mai puțin solidă decât acum un an. Săptămâna aceasta s-a aflat că înalți birocrați, membri în serviciile de informații FSB și chiar doi guvernatori regionali au fost amenințați cu arestarea, dacă demisionează: nu este chiar o confruntare, când un regim trebuie să își asigure loialitatea prin aceste mijloace.

În fine, a izbucnit și cel mai spectaculos caz, cel al lui Evgheni Prigojin (omonim, nu rudă a oligarhului interceptat). Fondatorul Grupului Wagner, miliția ilegală care asediază orașul Bahmut, i-a insultat public și i-a tratat ca pe niște incompetenți pe ministrul Apărării, Serghei Șoigu, și pe comandantul suprem al Armatei, Valeri Gherasimov. Din nou, nimeni nu a reacţionat. Astfel, Prigojin a părut să ridice ștacheta: "Cum faci să câștigi un război - s-a întrebat el pe Telegram -, când se dovedește că bunicul este un idiot total?". Serghei Radchenko, istoric ruso-britanic și politolog la Universitatea Johns Hopkins, nu are nicio îndoială cu privire la sensul glumei: "bunic", subliniază el, este termenul cu care opoziția se referă la Putin; Prigojin a negat ulterior că s-a referit la președintele său.

Dependența de Grupul Wagner

Și aici aspectul remarcabil este absența totală a reacției din partea Kremlinului, care continuă să aibă nevoie de Grupul Wagner. "Asistăm la o dezorganizare a forțelor armate, în momentul pericolului, care dezvăluie cum ceva funcționează în mod profund greșit în stat", notează Radcenko. "Din exterior nu știm ce se întâmplă, dar vedem că iese fum: se observă simptome de stare generală de rău și semnele unui tablou destabilizator". Nu toți observatorii sunt de acord, în realitate. Dmitri Alperovitci, de la think tankul "Silverado Policy Accelerator" din Washington, a fost primul care a prezis agresiunea împotriva Ucrainei, în 2021. Acum crede că puterea lui Putin rămâne solidă. "Alimentarea diviziunilor între colaboratori este tipică unui dictator. Dar nu există semne că serviciile de securitate sau armata sunt împotriva lui: poziția lui este sigură și Kremlinul pariază astăzi pe un război lung, de care speră că occidentalii se vor sătura mai devreme sau mai târziu", a afirmat Alperovitci.

Dar nici măcar Alperovici nu exclude ceea ce el numește o "lebădă neagră": o contraofensivă ucraineană în lunile următoare, care va separa Crimeea de restul ocupației ruse. Pentru că un dictator care își trage prestigiul prin folosirea forței îl poate pierde atunci când folosirea forței îl umilește în cele din urmă.

Articol: Federico Fubini

sursa: RADOR / corriere.it