Evoluţiile din relaţiile dintre Turcia şi Grecia te fac să te întrebi: Aceste relaţii merg spre bine sau spre rău?

Ceea ce s-a întâmplat şi declaraţiile din ultima perioadă în această problemă sunt diferite una de cealaltă, ba chiar transmit semnale opuse una faţă de cealaltă. Alunecarea acului indicator când spre rău, când spre bine, creează confuzie.

Într-o astfel de atmosferă incertă este dificil de stabilit dacă relaţiile dintre cele două ţări merg spre o "confruntare" sau spre o "detensionare".

Situaţia se poate schimba din moment în moment în ambele sensuri.

În acest moment acul indică că se îndreaptă spre "bine"...

Semne de detensionare

Declaraţiile de ieri ale ministrului de externe, Mevlüt Çavuşoğlu, a generat noi speranţe: ministrul de externe al Greciei, Nikos Dendias, va efectua o vizită oficială la Ankara pe 14 aprilie; după care Çavuşoğlu va pleca la Atena. Astfel discuţiile privind divergenţele dintre cele două ţări vor avea loc la nivel înalt. Se presupune că aceste întâlniri vor deschide calea unei întâlniri Erdoğan - Mitsotakis.

O astfel de evoluţie înregistrată în dialogul dintre cele două părţi reprezintă un semnal bun. Acest lucru reflectă voinţa pentru soluţionarea pe calea diplomaţiei, prin negocieri a problemelor.

O altă evoluţie înregistrată şi legată de "detensionare" este faptul că întâlnirile "exploratorii" ce s-au desfăşureta la Atena, la începutul acestei săptămâni, au decurs bine. Acest proces va continua prin întâlnirea de această dată la Ankara. În cadrul acestor întâlniri, care au loc la nivel de funcţionari din cadrul Ministerelor Afacerilor Externe, se discută mai mult probleme tehnice, precum care şi cum vor fi abordate problemele importante legate de Egee. Însă un acord în privinţa parametrilor şi metodelor va crea baza negocierilor şi va detensiona atmosfera politică.

 Demonstraţie de forţă dură

Tensiunea creată de disputele privind Egeea şi Mediterana de Est, dispute ce durează de luni de zile, între Ankara şi Atena implică, din când în când, demonstraţii reciproce de forţă.

Evoluţiile de după delimitarea jurisdicţiilor maritime, interdicţiile impuse, exerciţiile militare şi alte asemenea demonstraţii de forţă au crescut riscul unei confruntări în ultima perioadă.

La drept vorbind, au generat o campanie ostilă a unor cercuri politice şi a mass-mediei.

Pornind de la percepţia unei ameninţări, două ţări vecine şi-au pregătit armatele pentru un război şi au lansat o cursă rapidă a înarmărilor. Nu mai este niciun secret împotriva cui se fac aceste pregătiri, ba chiar acest lucru a fost făcut public.

 Punct de cotitură

Nu se înregistrează pentru prima oară astfel de situaţii conflictuale în relaţiile dintre Turcia şi Grecia. În ultima jumătate de secol s-au înregistrat tot timpul astfel de evoluţii cu suişuri şi coborâşuri.

Motivele principale ale acestor situări opuse l-au reprezentat disputele privind interesele în regiune şi supoziţiile privind încălcarea suveranităţii. Situaţia acestor neînţelegeri nu este deloc uşoară: de cele mai multe ori, calea diplomatică şi opţiunea militară pun factorii de decizie în faţa unui unei poziţii dificile.

În dezacordurile dintre Turcia şi Grecia, ambele părţi sunt conştiente că soluţia nu este una militară, ci trebuie găsită în opţiunea diplomatică. Sunt conştiente de pagubele şi noile probleme pe care le va genera prima opţiune. Din aceste motive şi în ciuda tuturor lucrurilor, atât Atena, cât şi Ankara preferă dialogul şi opţiunea diplomatică. Chiar şi atunci când recurg la ieşiri dure, aduc în actualitate demersuri de detensionare.

Semnele "detensionării" sunt evoluţii preferate de cetăţeanul de rând în locul îngrijorării din cauza unei "confruntări". (Comentariu de Sami Kohen)