PULSUL PLANETEI. Un an de la anexarea Crimeii, Rusia s-a afirmat ca o putere regională revizionistă și revanșardă

PULSUL PLANETEI. Un an de la anexarea Crimeii, Rusia s-a afirmat ca o putere regională revizionistă și revanșardă

A trecut un an de la anexarea Crimeii de către Federația Rusă.

 Unii spun că e incorectă formularea de „anexare”, pentru că, strict tehnic, este vorba despre un Anschluss. Adică o procedură de aparentă legalitate, prin care este invadat și ocupat un teritoriu, într-o formulă neasumată și nerevendicată, firește nerecunoscută, pentru ca ulterior, în bătaia puștii, să se organizeze un pseudo- referendum care să valideze ruptura teritoriului de statul căruia îi aparține - dacă nu avem de a face cu un întreg stat vizat de alipire, ca în cazul Austriei în 1939 - și, firește, alipirea la statul ocupant.

Deși am insistat și introdus în limbajul internațional formularea de „anexare” a Crimeii, cred astăzi că varianta corectă este cea de Anschluss, mai ales după recunoașterea directă de către Vladimir Putin a faptului că „soldații verzi” care au ocupat clădirile administrative, au blocat unitățile militare și au răsturnat administrația ucreaineană din peninsulă nu erau altceva decât trupe speciale ruse. Practic, războiul hibrid propus de Federația Rusă ca nouă formă de confruntare armată a secolului 21, război limitat ca număr de mijloace întrebuințate dar, în același timp, fără limite și fără reguli de angajare, și-a consumat primul episod al testului pentru Estul Ucrainei în Crimeea, cu puține focuri de armă și victime de asemenea în număr redus.

Dar poate cel mai important este ce a adus acest pas la nivel internațional: punerea sub semnul întrebării a dreptului internațional - prin încălcarea suveranității, integrității teritoriale și a independenței Ucrainei, aruncarea în aer a tuturor angajamentelor internaționale și europene de pace și cooperare – Charta ONU, Principiile CSCE-OSCE, principiile Chartei de la Paris pentru o Nouă Europă, Principiile Actului Fondator NATO- Rusia Roma, 1997, precum și ale Acordului de Parteneriat și Cooperare UE-Rusia, distrugerea oricărei forme de angajament și garanții de securitate europene și globale – prin nerespectarea sau interpretarea abuzivă a Acordului de la Budapesta din 1994. Ultimul document a anulat și perspectivele ca vreun alt stat suspectat de proliferare nucleară, precum Iranul sau Coreea de Nord, să renunțe la capabilitățile sale nucleare acceptând garanții internaționale de Securitate din partea membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate, pentru că precedentul a fost încălcat flagrant de către unul dintre semnatari, Federația Rusă.

Ne puteți urmări și pe Google News

Federația Rusă s-a afirmat, astfel, ca un stat revizionist - în raport cu regulile dreptului internațional și cu propriile angajamente internaționale – și revanșard, în privința perspectivei ca Ucraina suverană și independentă să își aleagă o cale de dezvoltare pro-europeană, alta decât o dorește Moscova. Agresiunea militară și modificarea prin forță a frontierelor sunt elemente condamnate de Charta ONU, însă orice demers e blocat de prezența în Consiliul de Securitate cu drept de veto a agresorului Ucrainei.

Și în materie de garanții și control al armamentelor, Rusia a aruncat în aer tot eșafodajul internațional, în primul rând acordurile privind controlul armelor convenționale. Dar, după observațiile privind rachetele nucleare intermediare și prevederile din propria legislație privind utilizarea armei atomice în conflicte convenționale regionale care-i afectează interesele, și angajamentele privind controlul armelor atomice sunt puternic șubrezite.

Strategia Națională de Securitate a SUA, lansată la 6 februarie 2015, numește intervenția Rusiei în Ucraina drept „agresiune”. În cazul României, vecină cu Ucraina, noua Strategie de Securitate Națională, indiferent ce nume va purta, va trebui să definească strict ce s-a întâmplat în Ucraina – anexarea Crimeii și agresiunea militară a Rusiei în Estul Ucrainei, va trebui să stabilească dacă Rusia este amenințare la adresa României și în ce formă și mai ales trebuie să stabilească dacă țara noastră este amenințată militar de către Federația Rusă. Și, mai important, să ia măsurile potrivite pentru a combate amenințările definite ca venind de la Rusia.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.