PULSUL PLANETEI. Exodul de imigranți, refugiați, azilanți și solidaritatea europeană: scapă cine și cum poate!

PULSUL PLANETEI. Exodul de imigranți, refugiați, azilanți și solidaritatea europeană: scapă cine și cum poate!

A ajuns peste noapte aproape principala problemă a Europei. Dacă ne uităm cu atenție, valul enorm de imigranți care vine spre Europa, cu precizie spre Germania, este un fenomen apărut acum 10-14 zile și care dublează un anumit trend natural al refugiaților de război din diferite zone, în special din Orientul Mijlociu, cu precădere din Siria și Irak, care veneau spre Europa.

Însă valul enorm și creșterea masivă a exodului din regiune a răsturnat toate criteriile. El dublează fenomenul din aprilie, al traficului de persoane din zona Libia, cu problematica aferentă a simbiozei între rețelele de traficanți și rețelele islamiste. Și dublează, mai nou, un alt fenomen, cel al descărcării de imigranți a statelor care sunt primele vizate de aceștia, cu precădere Italia și Franța în al doilea rând, către Germania, Olanda, Danemarca, Marea Britanie și statele scandinave.

Suntem, în fapt, la un al doilea val de imigrație din spațiul MENA către Europa, cu componenta sa de emigrație secundară între statele UE de frontieră și cele mai bogate și nordice, și primul val pe ruta Turcia-Grecia-Macedonia-Ungaria-Germania. Fiecare asemenea fenomen își are cauze interne, păcatul originar fiind nu neapărat războiul, cât incapacitatea de a gestiona și investi în soluțiile cordonului de instabilitate european din zona MENA-Orientul Mijlociu-Africa de Nord, dar și incapacitatea de a manifesta solidaritate și menținerea problemelor cetățeniei europene, a migrației și azilului în spațiul temelor naționale și nu europene, cu tentația de a impune că „scapă cine și cum poate”.

Nu era normal ca întreaga greutate pentru apărarea frontierelor Europei și ale spațiului Schengen să revină statelor de frontieră. Singularitatea Greciei, răvășită de problemele economice, a creat veriga slabă care se pretează iute la aranjamente pentru a exporta problema în Europa Centrală, odată ce a fost lăsată singură în fața valului de imigranți. Și Turcia, aflată în prag de alegeri și cu o agendă extrem de complexă de gestionat, a optat pentru a închide ochii la rețelele de traficanți și exportul de refugiați de război.

Ne puteți urmări și pe Google News

Macedonia a capotat deja, deși încearcă cu greu să facă față valului și săși mențină privilegiile privind libera circulație cu statele UE, la fel și Serbia, în pragul începerii negocierilor pentru aderarea la UE, state lăsate singure să facă față acestui flux. Macedonia a adoptat legea celor 72 de zile în care imigranții pot traversa liberi țara, dar nu pot rămâne mai mult.

Cât despre Serbia, știind că nu e stat de destinație, a lăsat imigranții veniți puhoi din Macedonia vecină să se scurgă spre Ungaria. Iar Ungaria își are propria singularitate, cu rolul nefast al gardului și agenda internă de factură electoral populistă și euro-sceptică ce se dezvoltă aici. Pe de altă parte, ce să faci cu miile de oameni care se chinuiesc să se urce în trenuri spre Vest, când nici acordurile europene nu prea le poți aplica. Principiul dominoului a funcționat, iar coridorul de tranzit s-a creat până- n inima Germaniei. Pentru că solidaritatea a fost eliminată tacit dintre principiile europene. Pe de altă parte, trebuie să facem distincție deplină între concepte. Imigranții sunt cei ce vin spre Europa pentru a se stabili aici definitiv.

Rațiunea e multiplă, majoritară fiind atracția unui trai mai bun și civilizat, prosperitatea europeană și bogăția. Deci rațiuni profund economice. Apoi există refugiații, cu statut clar, care vin din motive stricte, de natură umanitară sau politică: disidenți politici, refugiați de război, oameni care se confruntă cu pedeapsa capitală dacă revin acasă. Și cam atât. Dar și aici trebuie probată activitatea politică și statura de disident, trebuie probată prezența în zona de conflict și distrugerea posibilității de trai care a determinat exodul.

Deci regiuni, momente, contexte belicoase concrete, lupte care au dus la refugierea umanitară din calea războiului. Și regula europeană de a nu extrăda un infractor care se confruntă cu pedeapsa cu moartea în țara de origine. Și atât. În fapt, valurile sunt mult mai numeroase pentru că regulile nu sunt respectate. Vin sirieni și irakieni doar pentru că au acte de identitate emise de acel stat, nu pentru că sunt în zonă de război, rămași fără mijloace de trai și confruntând zilnic moartea.

Nu mai spunem de ultimele date care arată adevărate rețele de falsificare a identităților și actelor statelor aflate în război. O adevărată industrie criminală a traficanților de carne vie, care determină imigranții economici să își asume statutul de refugiat de război promițându-i să devină azilant legal în Tărâmul Făgăduinței european.