Ideea solidarității europene, a unității în soluționarea marilor probleme ale continentului, a fost o temă prezentă în prim planul dezbaterilor privind Grexitul, respectiv salvarea Greciei de la faliment, tăierea datoriilor și evitarea ieșirii din zona Euro, mai nou, este extrem de prezentă în prim planul crizei migranților, la revenirea la celebra propunere a cotelor proporționale de imigranți pe care un stat european ar trebui să le accepte.
Același tip de solidaritate se pare însă că „nu este pentru căței”, potrivit celebrei fabule a lui Grigore Alexandrescu, și solidaritatea nu s-a manifestat, în cazul României, nici la primirea în spațiul Schengen, nici atunci când cetățenii români nu au fost considerați egali, ci cetățeni de rang doi și adevărate campanii au fost derulate împotriva liberei circulații, mergându-se până la fenomene de tipul „luați-vă cetățenii înapoi în țară”.
Dincolo de nemulțumirile individuale, se pare că astăzi un nou motiv de controversă vine să alimenteze scindarea Europei, deja adusă în prim plan de problemele existente până astăzi. De această dată este vorba despre excepționalismul energetic german care pune sub semnul întrebării coeziunea și politicile comune energetice europene, celebra Uniune Energetică pentru care se fac eforturi astăzi, totul pe seama unor avantaje comparative – cu iz de alterare fundamentală a competiției în cadrul pieței comune – și subminare a intereselor statelor din Centrul și Estul Europei, tocmai cele chemate să apere flacul Estic și să-și asume solidaritatea cu statele din sudul și Vestul Europei, state de destinație a migrației, preluând cota lor de imigranți.
Astfel, Grupul rus Gazprom a anunţat semnarea unui pact al acţionarilor cu partenerii europeni - companiile BASF, E.ON, ENGIE, OMV şi Shell - pentru gazoductul Nord Stream 2, proiect care vizează majorarea livrărilor de gaze naturale ruse spre Uniunea Europeană. Realizarea proiectului va fi atribuită companiei New European Pipeline AG, la care Gazprom va deţine 51% din acţiuni, iar E.ON, Shell, OMV şi BASF/Wintershall vor deţine fiecare 10%, în timp ce ENGIE va avea un pachet de 9%. Nu mai vorbim aici despre sancțiunile la adresa Rusiei, despre poziția comună europeană în raport cu comportamentul inacceptabil, revizionist și revanșard, modificarea frontierelor prin forța armelor și amenințarea securității globale, nerespectarea dreptului international și a angajamentelor de Securitate europene de către Moscova.
Dacă interesul german este de a avea gaz ieftin, pentru a prelua toată producția industrială a Europei într-o competiție neloială, se fac concesii Rusiei, care dorește să izoleze Centrul și Estul Europei și să închidă magistrala prin Ucraina, România, Polonia sau Slovacia. Practic, printr-un asemenea gest, Germania oferă Rusiei nici mai mult nici mai puțin decât o piață captivă de gaz în Europa Centrală, de Est și Balcanii de Vest. Informația e pe punctul să agite fundamental relațiile la nivel european.
Când a avut loc prima „ieșire din cadru”, la construirea Nord Stream 1, lumea a comentat brusca modificare de poziție a statelor baltice, Suediei, Finlandei și Poloniei, altfel preocupate de situația ecologică a fragilei Mări Baltice, dar mai ales nu aveam încă evenimentele din Ucraina, deși primele crize ale gazului fuseseră remarcate cu impact asupra regiunii. Astăzi, Germania, pe seama „unor companii private”, nu-i așa, aruncă în aer din nou solidaritatea europeană, în plin proces de discutare a Uniunii Energetice europene.
Dacă în materie de securitate, referin țele statelor din Europa Centrală și de Est este NATO și SUA, la nivel economic, referința era Germania și UE. Asemenea mișcări bruște pot impinge mai departe scindarea Europei, iar ca efect secundar, ar putea îndrepta unele state europene, cum este cazul deja, spre acorduri separate cu Rusia, așa cum au încercat, în domeniul economic deja, unele din statele din linia a doua a flancului Estic.
Recomandările noastre
