PULSUL PLANETEI. Dilema Ucrainei: amputare teritorială, suveranitate limitată contra pace

Zarvă mare a făcut zilele astea schimbarea de agendă a mai marilor lumii și programarea zborurilor avioanelor speciale spre Kiev și Moscova.

 Cancelarul german Angela Merkel și președintele Francois Hollande au sărit în vion via Kiev către Moscova, unde vor prezenta propria contra-propunere la 6 februarie, ora 17. Una acomodată cu președintele ucrainean Petro Poroshenko. Însă înainte de a ajunge cei doi lideri europeni, la Kiev a aterizat John Kerry, care a avut întrevederea cu președintele și premierul ucrainean înainte de sosirea lui Merkel și Hollande la Kiev, după care a fost speculată o întrevedere în patru pentru a discuta liniile noului plan. Dar Kerry nu a mai plecat și el spre Moscova, europenilor revenindu-le responsabilitatea (și angajamentul) de a stabili pacea.

Vladimir Putin a trimis o propunere de plan de pace, la 3 februarie, către Franța și Germania. Una suficient de interesantă pentru a urca liderii franco-germani în avioane. Contextul nu e unul favorabil, pe teren au fost introduse arme noi și personal de către Rusia, au fost luate și avansuri la Debalțevo și aeroportul Donetsk, însă în următoarele două zile, pierderile părții separatiste pro-ruse și a trupelor ruse prezente pe teren au fost majore.

De partea cealaltă, o suită de evenimente au marcat contextul: s-a extins lista de sancționați în estul Ucrainei la nivel european, înaltul reprezentant al UE, doamna Mogherini a avertizat cu extinderea sancțiunilor la viitorul Consiliu, NATO a anunțat planul de reasigurare și amplasarea noilor comandamente, capabilități precum și programul de exerciții comune la frontiera de Est. Peste toate, în Congres sunt presiuni enorme pentru a înarma Ucraina, iar Casa Albă anunță că evaluează varianta, în timp ce noul titular al Pentagonului, Ashton Carter, a anunțat opțiunea sa de înarmare cu „arme defensive letale” a Ucrainei.

Silviu Prigoană și-ar fi prevestit moartea: Regret enorm că nu l-am chemat

Mirela Vaida, în lacrimi. Trăiește cu o mare apăsare peste care nu poate trece

Calendarele diferite, transformarea acordului de la Minsk în 12 puncte în noul proiect în 10 puncte, preocuparea față de extinderea zonei controlate de separatiști, dar și faptul că Rusia pare sub presiune pentru că ea „a clipit” prima, toate indică divergențe, căutări, poziționări și agitație substanțială. Nici zborul lui Kerry de preîntâmpinare a vizitei europene nu e de bun augur pentru noul plan, iar responsabilizarea exclusivă franco-germană e doar un semn a rezervei americane față de perspectiva păcii negociate.

De altfel, și alte semnale sunt nefaste: Hollande a anunțat, unilateral, că Ucraina nu va intra în NATO – ca și cum nu am avea o decizie contrară a Alianței, iar modificarea nu ar avea nevoie de unanimitate pentru a fi schimbată, sau ca și cum secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, ar fi subordonat Franței. Din contra, atât SG NATO cât și președintele Obama, au subliniat public, fără dubiu, implicarea Rusiei în Estul Ucrainei.

Ce rămâne? Un joc teritorial pe seama Ucrainei, dar care va trasa noua frontieră întărită dintre Est și Vest. Cu arme, trupe, garduri de o parte și de alta, nu neapărat recunoscută, dar cu certitudine asumată. Ucraina a pierdut irevocabil Crimeea despre care nu mai vorbește nimeni, de facto pierde și Donbasul, și se trezește și cu o suveranitate limitată. Pentru a avea o pace vremelnică și iluzorie.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.