Achitarea lui Mitică Dragomir, într-un dosar lăsat moștenire instanțelor de trecuta perioadă de glorie a Binomului, chiar în ziua în care Bruxelles-ul condamnă politicile Coaliției PSD-ALDE în materie de Justiție demonstrează incapacitatea emisarilor acestei puteri politice de a se impune dincolo de granițe sau măcar de a se face auziți.

Cu excepția televiziunilor și site-urilor românești prezența lor în inima Europei nu se face simțită nici măcar cât un junghi intercostal. Deciziile inițiale privind conținutul rezoluției votate marți în Parlamentul European nu au putut fi clintite, iar raportul MCV este unul dintre cele mai proaste din cei 11 ani de când acest mecanism ne populează știrile.

Această constatare este bizară, pentru că social-democrații și aliații lor știu încă din 2012 mecanismele Parlamentului sau ale Comisiei prin care pierd fiecare bătălie.

Indiferent de cât mari sau mici au fost înfrângerile, de ani buni ei nu reușesc să trimită la Bruxelles persoane care să se facă auzite, ascultate sau crezute.

Nu e vorba numai de europarlamentari, deși ei ar trebui să fie portavocea politicii partidelor naționale în acest for european, ci de întregul aparat de funcționari mari sau mici pe care i-am exportat. De 6 ani (prima oară acest lucru a fost evident în timpul crizei suspendării lui Traian Băsescu) poziția față de defuncta USL și apoi față de Coaliția PSD-ALDE nu s-a modificat deloc. Ba, citind concluziile raportului MCV, putem, spune că ea s-a înrăutățit.

Acum partidele lucrează la listele pentru alegerile europarlamentare și semnalele sunt că ele vor fi aproape identice. Ne amăgim că avem acolo personalități, pe care publicul de acasă le urmărește cu atenție, dar adevărul este că de ani de zile, de când activează acolo, nu au reușit să se impună aproape deloc. Au un comisar european și s-au certat cu el chiar în pragul cumpenei europene. La fel se poate spune și de diplomații noștri.

Ambele căi de reprezentare externă, europarlamentari și diplomați, duc peste hotare prezentări de ie de borangic, lăutari, mici și zacuscă, pliate turistice pe care mai nimeni nu le ia acasă după ce se termină mâncarea, dar nu pot transmite mesaje vitale pentru partidele care i-au trimis.

Și nimeni nu pare să observe asta. Se mulțumesc să se plângă că alte grupuri parlamentare au pus stăpânire pe structurile europene, că trei eurodeputați rămași fără grupuri au o putere acolo mai mare decât a lor.

De ani întregi se cunoaște perfect modalitatea prin care se culeg informațiile pentru rapoartele MCV și nu au reușit să le penetreze.

Au format delegații care au fost primite să discute și n-a ieșit nimic. Au trimis scrisori la mai toți liderii de grupuri sau comisii și iar nu a ieșit nimic. Mai mult, au sacrificat inclusiv sprijinul promis inițial pentru Referendumul pentru Familie, sperând că vor câștiga bunăvoința europenilor, dar, din nou, n-a ieșit nimic.

Care e concluzia? Fiecare trage ce concluzie vrea. Unii vor spune că europenii nu pot fi mințiți și că realitățile din România sunt cele din rezoluție sau raport. Nu au decât să creadă asta, părerea mea e că nu se poate să ceri unei țări să retragă legi care au trecut inclusiv de promulgare. Alții vor susține că România e colonizată forțat. Și aceștia exagerează.

Concluzia este că PSD și ALDE nu au reușit să racoleze oameni capabili să înțeleagă mecanismele europene și nici nu cred că o vor face prea curând. Parcă văd afișele din viitoarea campanie, cu aceleași fețe care acum sunt transformate de furie și neputință.

PS Bătălia de la Bruxelles s-a mutat, așa cum era inevitabil, la București. Cine este beneficiarul loviturilor încasate marți de Coaliție? Klaus Iohannis a punctat deja și probabil că o va mai face, dar mai întrevăd un beneficiar al acestor evenimente, deși statutul de șomer l-a obligat să le privească de pe margine. Evident, este vorba de Dacian Cioloș.