PSD plătește prețul politicii înțelese doar ca vrăjeală. România lui Cristoiu
Editura Evenimentul si Capital

PSD plătește prețul politicii înțelese doar ca vrăjeală. România lui Cristoiu

Autor: | | 3 Comentarii | 9548 Vizualizari

Pe vremuri, cînd voiam să mă amuz la năstrușniciile pe care le poate produce presa, mă uitam, mai ales după miezul nopţii, la OTV, televiziunea lui Dan Diaconescu. Nu ştiu ce mai face Dan Diaconescu acum, ieşit din închisoare. Se va apuca din nou de televiziune? Va face politică? Sau va face bani?

Cu Letiţia Bădescu am vrut să-i luăm un interviu pe vremea cînd zăcea în închisoare. Ne-a refuzat politicos. Nu voia să-l vadă lumea după gratii? Sau avea vreo înţelegere cu Băieţii să stea pitit pentru a fi eliberat necondiționat?

Habar n-am. Nu l-am mai văzut, vorba aia, de un car de ani. Continui să cred că aşa, în felul lui şugubăţ, Dan Diaconescu a revoluţionat televiziunea post-decembristă prin coborîrea ei la nivelul omului din suburbii. Pînă atunci o chestie cu papion, dar vino-încoace, televiziunea s-a democratizat, s-a accesibilizat. Iată că la tv pot să apară nu numai doctorii docenți și academicienii, dar și nea Gigel de la Sculărie, purtător de opinii tari, pe care murea să le împărtășească și altora decît cei din curtea blocului! Pe drept cuvînt se spune că și în presă, nimic nu dispare, totul se transformă.

A murit OTV? Nu-i nimic. S-a născut România Tv. Locul televiziunii lui Dan Diaconescu l-a luat, în amuzamentul meu stîrnit de năstruşniciile presei, România tv.

Printre năstrușniciile definitorii, România Tv o are şi pe cea de a plasa între două persoane prezente în studio una doar sub formă de poză, care, potrivit burtierei puse și jos și sus, și pe lateral, s-o vadă omul și din cămară, unde trage vinul dintr-o butelcă, să nu se acrească, urmează să vină în studio sau la telefon, într-o chestiune fără nici o legătură cu cea abordată de invitații fizici din platou.

Aşa se face că în timp ce doi finanțiști discută, polemizînd elegant și pe neînțelesul tuturor, despre rata dobînzii la credite, între ei își face loc la un moment dat și acolo rămîne minute în șir un ins cu privirile rătăcite, despre care - înţeleg – urmează să fie arestat preventiv, pentru că şi-a trecut părinții prin mașina de tocat carne.

În ultimele seri, poza cea mai des plasată între două fiinţe vii, după formula Iisus între tîlhari, e cea a Olguţei Vasilescu, simpatica noastră ministră a Muncii şi Protecţiei sociale. Butonînd pe alte televiziuni de ştiri, o descopăr anunţată, cu răpăit de tobe, şi în alte studiouri, chiar dacă vestea nu se mai concretizează printr-o poză.

Brusca intensificare şi aşa mult mediatizatei PSD-iste îşi are explicaţia într-o realitate indiscutabilă a acestui început de lună februarie: Asupra PSD-ului s-a năpustit ciocanul pneumatic al unei campanii menite a denunța că prin Legea salarizării unora le scade salariul şi nu le creşte.

Cînd vine vorba de salarii reduse şi pensii mai mici, liderii PSD trec imediat la politica mersului pe burtă. Se ridică în două picioare ca să fie vă- zuţi, doar cînd e vorba de mărire de salarii şi de pensii. De dat şi nu de luat.

Lăsată singură să ţină piept asaltului furibund nu numai al adversarilor PSD din presă şi din politică, dar şi al bugetarilor, biata Olguţa Vasilescu luptă din răsputeri să ne convingă de un adevăr care se vede pînă şi din depărtarea sateliţilor americani, ruşi şi chinezi din cer spionînd.

Legea salarizării unitare înseamnă în chip inevitabil că unii pierd la salariu şi alţii cîştigă. Nu de alta, dar peste tot, în timp și în lume, Legea salarizării n-are drept scop principal nici mărirea, nici micşorarea salariilor.

Legea salarizării are drept scop reaşezarea grilei de salarizare în funcţie de viziunea despre viaţă a forţei politice care o propune. Anul trecut, cînd pe toate lungimile de undă se trăncănea despre Legea salarizării ca una care măreşte sau micşorează salariile, am simţit nevoia să fac în scris cîteva precizări prin textul „Despre cum aruncă boierii cei mari din PSD bani poporului strîns sub ferestre ca să-i vadă cum petrec”, de pe cristoiublog.ro din 6 aprilie 2017.

Ziceam după cum urmează: „În chip esențial, Legea salarizării unitare – o ştiu şi cei care n-au absolvit SNSPA – exprimă efortul unei guvernări de a stabili a o ierarhie a bugetarilor după locul lor în grila de salarizare.

Din start o astfel de Lege, cum s-a văzut și la cea din 2010, stîrnește uriașe controverse nu atît prin salariile alocate diferitelor categorii de bugetari, cît mai ales prin locul ocupat de diferite categorii de bugetari în grila de salarizare.

Locul în ierarhia grilei de salarizare e dat de criterii stabilite și aplicate de cel care face Legea salarizării. De aceea, orice Lege a salarizării presupune asumarea unor criterii care diferă de la o Guvernare la alta. Orice Lege a salarizării unitare exprimă pînă la urmă viziunea unui Partid despre locul şi rolul diferitelor profesii bugetare în ansamblul societăţii.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate