Un subiect delicat atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru Turcia. În timp ce cei douăzeci și șapte discută despre lansarea comunității politice propuse de Emmanuel Macron în luna mai, se conturează o adevărată dilemă în ceea ce privește Ankara, cu care relațiile sunt tensionate pe fundalul derivei autoritare a președintelui Recep Tayyip Erdogan.
Subiectul a fost discutat în marja vizitei la Ankara a șefului diplomației franceze, Catherine Colonna. Luni, 5 septembrie, la Ankara, ministrul francez a avut discuții cu președintele turc și cu ministrul său de externe, Mevlüt Çavusoglu. Colonna urmează să sosească marți la Atena, pentru a discuta cu prim-ministrului grec Kyriakos Mitsotakis, ale cărui relații cu Turcia se află sub semnul unei tensiuni reînnoite în Marea Egee.
În principiu, comunitatea politică „ar trebui să ne permită mai întâi să ne întâlnim din șase în șase luni între membrii Uniunii Europene, dar și cu britanici, norvegieni, elvețieni, state din Balcanii de Vest, ucraineni etc.” - anunța, pe 1 septembrie, Emmanuel Macron în fața ambasadorilor adunați la Elysée.
„Chestiunea Turciei este ridicată de mulți alți membri, va fi dezbătută și Franța nu are și nu cere drept de veto”, a indicat șeful statului francez. Republica Cehă, cea care prezidează Consiliul Uniunii Europene în acest semestru, urmează să lanseze invitațiile pentru summitul de la Praga.
Un «club anti-Putin»
În realitate, Parisul, ca și alte capitale europene, este reticent în a asocia Turcia cu acest „club anti-Putin”, așa cum îl numește un expert. Conceput mai ales pentru a primi Ucraina în „familia europeană”, la șapte luni de la izbucnirea invaziei ruse, comunitatea politică va căuta să ancoreze țările candidate la UE, fără a grăbi aderarea lor deplină, cu condiția să împărtășească valorile democratice ale celor douăzeci și șapte.
Cu toate acestea, relațiile cu Turcia s-au deteriorat pe măsură ce liderul islamist-conservator Erdogan și-a consolidat puterea, după tentativa eșuată de lovitură de stat din 2016. Negocierile de aderare la UE inițiate în 2005 cu Ankara sunt înghețate de facto.
„De la lovitura de stat eșuată, Erdogan este în plină derivă și poate părea incoerent să-l inviti într-o comunitate politică formată din țări democratice care împărtășesc aceleași valori”, subliniază Sébastien Maillard, directorul Institutului Jacques Delors, care adaugă: „S-ar putea conveni ca Turcia să nu fie invitată atâta timp cât negocierile de aderare rămân înghețate”.
Propunerea pare să nu fie pe placul oficialilor turci. „Nu ne putem imagina crearea unei comunități politice fără Turcia. Dacă statele membre ar dori să se opună prin veto, acest proiect ar fi născut deja mort”, a declarat Ali Onaner, ambasadorul Turciei la Paris, pentru Le Monde. „Turcia este pe deplin pregătită să devină membră a acestei comunități, care însă nu trebuie să reprezinte o alternativă la candidatura sa la UE”, a subliniat acesta, temându-se totuși de un posibil veto al Ciprului, a cărui parte de nord este ocupată de Turcia de aproape cinci decenii.
Medierea turcă între Rusia și Ucraina
În acest caz, Parisul vrea să fie cu atât mai prudent cu cât relațiile cu Ankara rămân fierbinți, fie în cadrul NATO, fie în estul Mediteranei sau pe continentul african. Aflat în vizită la Alger în perioada 25-27 august, președintele Macron acuzase existența unor „rețele”, dirijate din umbră de Ankara, Moscova și Beijing, care răspândesc propagandă antifranceză în Africa. La o conferință de presă comună cu ministrul francez de externe Colonna, luni seară, la Ankara, Mevlüt Çavusoglu a descris aceste declarații drept „extrem de nepotrivite”. Colonna s-a declarat la rândul său îngrijorată de riscul „ocolirii” sancțiunilor care vizează Rusia de către companiile turcești.
Turcia, care joacă un rol de mediere între Rusia și Ucraina, nu s-a alăturat sancțiunilor adoptate de Occident, iar schimburile sale cu Moscova au crescut brusc de la începutul conflictului. „Politica de sancțiuni pe care o conducem (...) are un obiectiv: să limiteze susținerea efortului de război rusesc [și] să facă Rusia să înțeleagă că a ales greșit și, prin urmare, este important ca cât mai multe țări să transmită același mesaj”, a insistat șeful diplomației franceze.
(Autor: Philippe Ricard - lemonde.fr)
Traducerea Rador