sursa foto. EVZ Sfântul Proroc Avacum a fost al optulea dintre cei doisprezece profeți așa-zis „mici”. El a fost fiul lui Asafat, din seminţia patriarhului Simeon, şi a trăit cu 600 de ani înainte de Hristos.
Înainte de căderea în robie a evreilor, Avacum a proorocit căderea Ierusalimului şi a Templului.
Când a venit Nabucodonosor în Ierusalim (586 î.Hr.), proorocul a fugit în Arabia.
Aici, a avut loc una dintre marile sale minuni. În timp ce ducea de mâncare unor secerători, a fost răpit de un înger al Domnului și dus în Babilon, la prorocul Daniel, care se afla în închisoare, flămând și slăbit de puteri.
Astfel, hrana ce era destinată secerătorilor l-a întremat pe profetul Daniel.
Avacum a murit cu doi ani înainte de întoarcerea iudeilor din robie.
În Vechiul Testament găsim şi cartea Proorocului Avacum, în trei capitole. Învăţătura lui este aceea că Pronia lui Dumnezeu cârmuieşte toate popoarele.
Dumnezeu este împăratul omenirii. El pedepseşte popoarele, unele prin altele, dar le şi eliberează pe unele prin altele.
De asemenea, omul drept va trăi prin credinţa sa în Dumnezeu.
Atât moaștele sfale cât și cele ale prorocului Miheia (prăznuit pe 14 august) au fost descoperit în vremea împăratului Teodosie cel Mare.
Recomandările noastre
