Guvernul a decis să le „taie” dascălilor navetişti subvenţia pentru transport. Mare parte dintre ei nu se îngrijorează însă, pentru că, oricum, nu au beneficiat de aceste sume.
Deşi anunţată drept o lovitură în plus dată profesorilor, decizia guvernului de a le „tăia” sub venţia pentru transport nu-i îngrijorează pe mare parte dintre navetiştii de la catedră. Motivul: nu au beneficiat niciodată de a ceşti bani.
În această situaţie se află şi cadrele didactice din Brăneşti (judeţul Ilfov). „Ni s-a spus de la primărie că suntem prea mulţi şi că nu au bani. Dar avem echipă de fotbal în Liga I”, spun profesorii care petrec şi câte trei ore pe zi în autobuze şi în maxi-taxi pentru a ajunge la şcoală. Ce-i drept, în Brăneşti funcţionează trei licee şi un seminar teologic, care adună aproape 200 de dascăli la o po pulaţie de aproximativ 8.000 de locuitori.
Unul dintre aceştia, Lucia Barbu, profesoară de limba română la Colegiul Silvic din localitatea ilfoveană (cândva cel mai renumit colegiu de profil din ţară), a reuşit per for manţa de a „contabiliza”, în cei 20 de ani petrecuţi la catedră, 140.000 de kilometri, „bătuţi” aproape zilnic pe drumul de la şcoală către locuinţa sa din Capitală şi invers.
OBIŞNUINŢĂ
„Dacă nu ar mai trebui să fac naveta, mi s-ar părea ciudat. E o a doua natură”
E ora 8.29. În dogoreala dimineţii de vară, când toţi trecătorii par că se mişcă cu încetinitorul pe străzile Capitalei, apare sprin tenă Lucia Barbu. Cu poşeta pe umăr şi cu o sacoşă doldora de lucrări în mână, profesoara de română de la Colegiul Silvic Brăneşti e pregătită de drum.
Din metrou în microbuz
Primul mijloc de transport în care pune piciorul e metroul: de la Gara de Nord la Iancului, 10-15 minute pe ceas. Ştie exact în ce zonă a peronului trebuie să stea pentru a evita cele mai aglomerate vagoane. Începe să împărtăşească câte ceva din lunga sa experienţă de navetistă. „M-am obişnuit, e a doua natură. Dacă nu ar mai trebui să fac naveta, mi s-ar părea ciudat”, glumeşte profesoara.
La Iancului, o aşteaptă, „proptit” pe trotuar, microbuzul care o va duce până în faţa liceului. Preţ de 2 lei şi 30 de minute, microbuzul îşi face loc printre maşini şi lasă în urmă blocurile „triste” printre care se ridică praful şi se înalţă zgomotul.
Deşi ar fi putut să opteze oricând pentru o şcoală din oraş, Lucia Barbu a rămas la Colegiul Silvic din Brăneşti din mai multe motive. „E un liceu foarte bun. E a devărat că în ultima vreme nu mai este atât de căutat, dar şi populaţia şcolară a scăzut. E o şcoală cu tradiţie, are peste 100 de ani de la înfiinţare şi avem în continuare rezultate foarte bune la concursuri. Avem doar profesori titulari şi suntem o echipă”, îşi continuă profesoara istoria.
Asta, în timp ce microbuzul în cetineşte. A ajuns în centrul Brăneştiului şi, la câţiva paşi distanţă, se zăreşte clădirea şcolii. E pauză, iar în cancelarie profesorii sunt ocupaţi cu încheierea mediilor.
Mai mult de jumătate dintre dascăli sunt navetişti
„Aceştia sunt colegii mei. Foarte mulţi fac naveta. Din Drumul Taberei, din Dom neşti... Nouă naveta ne-a intrat în sânge”, face prezentările profesoara. Pe scurt, din cei 25 de profesori ai şcolii, 14 sunt navetişti. La fel şi mare parte dintre cei 300 de elevi. Acestora li se adaugă cei care stau în căminul colegiului şi ajung a casă doar de două ori pe an.
Nici elevii-navetişti, dar nici profesorii din „garda veche”, din care face parte şi Lucia Barbu, nu regretă nicio secundă cei câţiva zeci de kilometri parcurşi zilnic de acasă la şcoală şi înapoi. Regretă doar că asistă neputincioşi la „degradarea educaţiei”.
DEDICATĂ. Profesoara cheltuieşte lunar peste 100 de lei pe transport, de dragul elevilor săi de la Colegiul Silvic
O ŞCOALĂ CU TRADIŢIE
Peste 110 ani în care s-au format silvicultori
Înconjurat de o pepinieră, Co legiul Silvic „Theodor Pietraru” din Brăneşti este rupt de tot ceea ce înseamnă nebunia Ca pitalei, aflată la doar 20 de kilometri distanţă. Chiar dacă de pe holuri nu se mai aude aceeaşi forfotă de acum 20 de ani - când colegiul era văzut drept cel mai bun în domeniu din ţară, în cataloage figurau peste 1.000 de elevi, iar con curenţa era de şase-şapte can didaţi pe loc -, conducerea şcolii încearcă să o ridice la standarde europene.
Dascălii au amenajat un cen tru de documentare, două la boratoare de informatică şi o cantină modernă, care va fi dată în folosinţă din toamnă. Sunt sprijiniţi de comunitatea locală şi de inspectoratul şcolar şi astfel şi-au permis să doteze clasele cu mobilier nou şi cu aparatura necesară.
Pe lângă studiile li ceale, în urma cărora se speciali zează tehnicieni ecologi sau sil vici, la colegiul din Brăneşti se mai pot forma pădurari şi paznici ai domeniilor de vânătoare. „Mergem la târgurile e duca ţionale pentru a ne promova oferta. Uneori, suntem sunaţi şi de foşti elevi, care au terminat şcoa la aici şi care şi-ar dori ca şi copiii lor să le calce pe urme”, explică directorul adjunct al şcolii, Mihail Cristescu.
Toţi profesorii colegiului sunt titulari, iar în opinia acestuia, şi acest lucru a contat pentru prestigiul şcolii. „Avem profesori foarte buni, toţi titulari. Cred că şi din acest motiv nu au renunţat şi nu au mers la alte şcoli cei care fac naveta. Au ţinut la prestigiul şcolii şi la colectivul unit care s-a format aici”, a conchis Cristescu.
