Când am cunoscut-o, cu şapte ani în urmă, doamna Eleonora Cercavschi mi-a spus, cu un amar zâmbet, că este directoarea unicei şcoli pe roţi din lume. Liceul „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Grigoriopol.

Acest oraş se află în partea transnistreană a Republicii Moldova, zonă separatistă în urma războiului de pe Nistru, din 1992.

Cum profesorii şi părinţii elevilor din acest liceu au dorit, în ciuda reglementărilor regimului rusofon de la Tiraspol, să studieze în Limba Română, au fost forţaţi să-l urmeze pe Eminescu în altă localitate.

Aşa au ajuns în satul Doroţcaia, aflat pe teritoriul controlat de Chişinău.

Ce este „şcoala pe roţi”?

Astfel că, în fiecare dimineaţă, elevii şi profesorii se întâlnesc într-un anume loc din Grigoriopol, se urcă în autobuze şi pleacă spre libertatea de exprimare. Pe o distanţă de peste zece kilometri.

După-amiaza, la încheierea programului de studiu, se urcă din nou în maşini, de astă dată pe drumul spre Grigoriopol. Zi de zi. Dimineaţa şi după-amiaza. Dar lucrurile nu se opresc aici. Pentru că mai trec şi prin aşa-zisa vamă nistreană.

Au fost ani, îmi povestea doamna profesoară, în care erau percheziţionaţi cu toţii de vameşii nistreni. Se căutau, vezi-Doamne, anume lucruri suspecte până şi în ghiozdane. Deja mai multe generaţii de elevi au trecut prin acest calvar. Asta înseamnă “şcoala pe roţi”.

Să nu credeţi însă că numai despre Liceul „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Grigoriopol este vorba, atunci când te referi la drama pedagogilor şi discipolilor lor din Transnistria. La fel s-a întâmplat şi cu celelalte şapte instituţii de învăţământ româneşti din stânga Nistrului, supuse unor presiuni de neimaginat.

“În urma atacurilor repetate, violente, care au avut loc pe parcursul anilor, au rezistat doar opt școli în şapte localităţi. Cinci licee în orașele Tiraspol, Tighina, Grigoriopol, Dubăsari şi Râbniţa, şi trei gimnazii din orașul Tighina și din satele Corjova şi Roghi,  raionul Dubăsari,  unde pedagogii  nu s-au conformat dictatului de la Tiraspol”, scria doamna Cercavschi în prefaţa cărţii “Transnistria. Temniţa Limbii Române”, al cărei coautor sunt, alături de Octavian Bâlea.

Victoria împotriva Rusiei din 2012

Dârzenia acestei femei nu s-a limitat la cuvinte. În calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei “Lumina” a Pedagogilor Transnistreni din Republica Moldova, a iniţiat, alături de colegii ei, dar şi de părinţi ai elevilor, un proces împotriva Federaţiei Ruse, la CEDO, acuzând în mod direct Moscova că susţine regimul separatist de la Tiraspol, regim care calcă în picioare dreptul românilor din Transnistria de a studia în propria limbă.

După ani de străduinţă, susţinuţi din punct de vedere juridic de Asociaţia “Promo Lex” din Chişinău, au avut câştig de cauză prin sentinţa dată la 19 octombrie 2012 de Înalta Curte Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Federaţia Rusă e condamnată pentru încălcarea dreptului copiilor din Transnistria la educaţie în limba maternă.

Aceasta este doamna Eleonora Cercavschi. Azi se află într-o nouă ipostază, de candidat la alegerile parlamentare din 24 februarie, pentru un loc de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Am rugat-o să-mi răspundă la câteva întrebări în legătură cu planurile sale, cât şi despre viziunea asupra sferei în care s-a implicat.

De mai multe ori în răspunsurile sale, veţi vedea, răzbate ideea la care sunt convins că ţine cel mai mult. Demnitate.   

 

“De aproape 30 de ani suntem umiliți de către politicenii de pe ambele maluri ale Nistrului”

 

Reporter  : Buna ziua, doamnă profesoară! Voi începe prin a vă întreba ce v-a determinat să candidați în alegerile parlamentare din acest an.

Eleonora Cercavschi : Dacă ne dorim o schimbare fundamentală în Republica Moldova trebuie să ne implicăm. Consider că trebuie să ne unim forțele și să ne croim un alt destin. De aproape 30 de ani suntem umiliți de către politicenii de pe ambele maluri ale Nistrului. Minciuna este la ea acasă.

Nu pot să rămân indiferentă față de lucrurile grave din societate. Vreau să trăim într-o țară în care Omul este liber, are drepturi egale, nu este discriminare și trăiește în bunăstare.

Niciun copil sau părinte nu trebuie să plece de acasă, din cauză că nu are condiții de viață normale.

Nu avem justiție care să ne facă dreptate si multe alte nedreptăți care se întâmplă.

 

 Aria de reprezentare

 

Reporter : În ce circumscripție electorală veți candida, anume ce localități mai importante se află în acest areal?

Eleonora Cecavschi : Voi candida în circumscripția 47, care cuprinde raioanele de nord-centrul Transnistriei, unde se află Camenca, Râbnița, Dubăsari și Grigoriopol.

 

“Amintiri care mă dor”

 

Reporter : Îmi spuneați, cu ani în urmă, că dumneavoastră sunteți directoarea unicei școli pe roți din lume. Știu că această expresie ascunde în spatele ei multă durere, și pentru cadrele didactice, și pentru elevii Liceului “Ștefan cel Mare Și Sfânt” din Grigoriopol. Vă rog ca pentru cititorii din România să relatați, succint, cele ce s-au întâmplat cu acest liceu de-a lungul timpului și cum de-a ajuns să fie “pe roți”.

Eleonora Cercavschi : Pentru mine este o întrebare foarte sensibilă, care îmi răsolește sufletul până la lacrimi. Amintiri care mă dor, pe care aș vrea să le dau uiării. Dar atât timp cât in această școală sunt copii nu am dreptul moral să cedez.

Toate necazurile noastre au început odată cu adoptarea Legii cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, la 31 august 1989, și introducerea alfabetului latin.

Au început proteste, nemulțumiri și alte acțiuni din partea populației rusofone pe tot spațiul Republicii Moldova, dar mai ales în stânga Nistrului.

Agresivitatea lor a devenit mai acută după 27 august 1991, în urma Declarației de Independență față de Uniunea Sovietică.

Forțele separatiste de la Tiraspol, cu ajutorul Armatei a 14-a a Federației Ruse, au ocupat acest teritoriu, au interzis predarea în școli a Limbii Române.

A început persecutarea profesorilor, a elevilor și a părinților care optau pentru predarea disciplinilor în Limba Română.

Ani în șir ne-am tot luptat pentru a obține dreptul la studii în Limba Română, dar fără niciun rezultat.

Pentru a ne păstra idenditatea, un grup de cadre didactice, elevi și părinții lor, am hodărât să trecem școala din orașul Grigoriopol în satul Doroțcaia, o localitate tot de pe malui stâng a Nistrului. Dar administrativ este subordonată organelor constituționale ale Republicii Moldova.

Din 2002 și până în prezent, în fiecare zi, ne deplasăm cu patru autocare, cu 175 de elevi și 25 cadre didactice, să învățăm în Limba Română. În aşa mod am devenit școală pe roți.

 

„S-a dovedit că încă mai sunt aici oameni cu demnitate”

 

Reporter : În 2012 ați reușit, alături de alți colegi ai dumneavoastră, profesori, dar și părinți ai elevilor, din școlile românești din stânga Nistrului, să câştigați un proces la CEDO, în urma căruia Federația Rusă a fost condamnată, acest stat fiind considerat responsabil, în esență, pentru încălcarea dreptului la educație al românilor din Transnistria. Ce s-a schimbat de atunci, dacă a intervenit vreo schimbare, pentru cele opt școli românești din acest teritoriu, autoproclamat republică, dar totuși parte a Republicii Moldova?

Eleonora Cercavschi : Trebuie să constatăm că nu s-a schimbat nimic. Dar această victorie ne-a încurajat să continuăm lupta pentru dreptul la studii în Limba Română.

Evident că autoritățile din Rusia nu s-au așteptat că populația din Transnistria va avea curaj să-i atace la CEDO, dar uite că am avut.

S-a dovedit că încă mai sunt aici oameni cu demnitate și am demonstrat că dreptatea este de partea noastră.

În toată lumea civilizată dreptul la studii în limba maternă este unul dintre Drepturile fundamentale ale Omului, dar nu și pentru Federația Rusă, care refuză să se conformeze deciziei CEDO.

Sunt sigură că evenimentul va întra în istorie ca un act de demnitate națională, ca un exemplu de atitudine și curaj civic.

În tinp ce lumea civilizată trăieste cu gândul la viitor, aplică noi și tot mai moderne tehnologii de dezvoltare, Rusia luptă cu copiii. E păcat că și poporul rus este lipsit de drepturi și de un trai decent!

E regretabil, totodată, că nici autoritățile moldovenești nu au reacționat în niciun fel față de aceast eveniment victorios.

 

“Va fi o luptă grea pe un teritoriu minat”

 

Reporter : Ați fost, nu de puține ori, de-a lungul timpului, ca și alte cadre didactice din școlile românești din Transnistria, amenințată, umilită, și pentru calitatea dumneavoastră de director al Liceului din Grigoriopol, și pentru cea de președinte al Asociației “Lumina” a Pedagogilor Transnistreni din Republica Moldova. Cum sunteți privită azi de regimul separatist din Transnistria și dacă credeti că aveți ocazia să vă faceți o campanie electorală fără să vi se pună, cum se spune, bețe în roate?

Eleonora Cercavschi : Realizez foarte bine că va fi o luptă grea pe un teritoriu minat, unde autoritățile separatiste o să-mi înterzică să fac întâlniri cu alegătorii.

Informația poate fi răpândită doar din om în om și prin rețelele de socializare. Dar trebuie să încercăm, să ne ridicăm capetele și să demonstrăm că noi, cei care avem o altă gândire decât cea impusă de separatiști, mai suntem aici și că ne dorim schimbarea, Trebuie să încerc, la fel ca vorba poetului George Coșbuc.

“Oricare ar fi sfârșitul luptei,

Să stai luptând, că ești dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;

Iar cei fricoși se plâng și mor.

De-i vezi murind, să-i lași să moară,

Căci moartea e menirea lor”.

 

“În Transnistria nu doar vorbitorii de Limba Română sunt ostatici ai regimului de la Tiraspol”

 

Reporter : Cu ce mesaj veniți în fata alegătorilor dumneavoastră și ce veți întreprinde, concret, pentru a-i reprezenta, în cazul în care veți ajunge deputat în Parlamentul Republicii Moldova?

Eleonora Cercavschi : 1. În Transnistria nu doar vorbitorii de Limba Română sunt ostatici ai regimului de la Tiraspol, ci toți cetățenii care își doresc să trăiască normal. Tuturor, mai mult sau mai puțin, le sunt încălcate Drepturile elementare. Voi opta pentru servicii medicale și educație calitativă și libera circulație.

2. Profesorii și elevii celor opt școli de Limbă Română din Transnistria nu sunt suficient susținuți de Chișinău. Nu-i mai putem lăsa în voia sorții! Voi opta pentru un program de susținere prioritar al acestor școli.

3. Mai multe proiecte de dezvoltare pentru cetățenii din Transnistria! Orice proiect de modernizare desfășurat la Chișinău poate fi extins și peste Nistru, dacă există voință politică.

 

“Este regretabil că observatorii internaționali nu au contestat aceste încălcări grave”

 

Reporter : Pentru cetățenii Republicii Moldova care trăiesc în Transnistria numai dreptul în sine de a-și exprima opțiunea electorală este greu de îndeplinit. Ei trebuie să se deplaseze pe distanțe mari, să ajungă în teritoriul controlat de Chișinău, la o secție de vot. În asemenea condiții, cum vă evaluați șansele de-a obține numărul de voturi necesar victoriei?

Eleonora Cercavschi : Așa este, alegătorii trebuie să se deplaseze, cum a fost de fiecare dată când au avut loc alegeri în Republica Moldova.

Și ar fi totul bine, dacă nu ar avea loc fraudarea alegilor. Fraudarea se începe cu mult înainte de ziua scrutinului, prin manipulare, prin mituire.

Reprezentanții partidelor cu interese distructive organizează transportarea ceățenilor la centrele de votare, fapt care a fost demonstrat și la ultimele alegerile prezidențiale.

Este regretabil că observatorii internaționali nu au contestat aceste încălcări grave. Dimpotrivă, cancelariile internaționale le-au recunoscut ca fiind libere și corecte.

Dacă ar fi lăsat liber alegătorul să aleagă, lucrurile s-ar schimba spre bine, pentru că și aici locuesc oameni cu demnitate care își doresc o viață decentă.

Dar sunt și din aceia care doar profită de cetățenie, folosindu-se de libera circulație și altele beneficii, Vom trăi și vom vedea, dar indiferență nu poate fi.

 

“Toată lumea a obosit de promisiuni”

 

Reporter : Ani la rând, dumneavoastră, profesorii celor opt școli românești din Transnistria, ați luptat, mai degrabă singuri, cum nu de puține ori ați spus-o, pentru apărarea dreptului la educație în propria limbă pentru românii din această parte de lume. Credeți că prezența dumneavoastră, cât și cea a profesorului Ion Iovcev, directorul Liceului “Lucian Blaga” din Tiraspol, în Parlamentul de la Chișinău, în calitate de deputați, va aduce schimbări în ceea ce privește soarta acestor școli și, în general, soarta românilor din Transnistria?

Eleonora Cercavschi : Sunt sigură că lucrurile pot fi schimbate spre bine. Noi locuim aici în fiecare zi. Comunicăm cu locuitorii de aici, inclusiv cu vorbitorii de limbă rusă. Toată lumea a obosit de promisiuni. Viața a devenit foarte grea.

Se zice că ar fi un conflict între ambele maluri ale Nistrului, dar în realitate nu este chiar așa. Aici sunt niște înțelegeri obscure, într-un anumit grup de oameni.

Locuitorii simpli trăiesc în bună pace și înțelegere. Nu este situația de anii ’90, când cineva s-a folosit de mentalitatea oamenilor și a creat această făcătură “Transnistria”, care nu le-a folosit oamenilor simpli la nimic bun.

În încheiere, vreau doar să cred că românii, ocrotiți de Dumnezeu, trăitori ai Țării, membră a Uniunii Europene, veți fi în continuare cu ochii pe meleagurile noastre năpăstuite.

Îmi exprim înalta mea recunoștință ziarului “Evenimentul zilei” pentru posibilitatea pe care mi-a acordat-o de a fi alături de cititorii liberi și frumoși ai României.