EVZ: – Doamna profesoară, de ce este Religia necesară în școală?

A.C.: – Religia reprezintă o compomentă fundamentală a culturii și istoriei poporului nostru. Primele școli au fost în tinda bisericii, momentele importante ale istoriei noastre au fost înfăptuite prin râvna deosebită a Ierarhilor și slujitorilor Bisericii care au pus mai presus de orice iubirea de Dumnezeu și de neam.

– Cât de greu este să elaborezi un manual la o materie atât de sensibilă precum Religia?

– Aș spune că destul de greu. Contează foarte mult echipa care pornește la un asemenea proiect. Eu am avut șansa deosebită de a lucra cu o echipă într-adevăr extraordinară, la toate cele patru manuale aprobate până în acest moment. Este vorba de doamnele profesoare Cristina Benga, Niculina Filat, Mihaela Ghițiu și Ioana Niculae. Fără una dintre ele cred că nu am fi putut să parcurgem acest drum. Fiecare a avut rolul său în elaborarea textului, așezarea în pagină, conceperea aplicațiilor sau altele care țin de o tehnoredactare complexă. Existența acestei echipe i-o datorăm doamnei profesoare Cristina Benga care a avut de la început încredere în noi și ne-a format. De asemenea, grafica la un manual de Religie, mai ales la clasele mici, are un rol esențial. Iar editura a fost mereu un suport care ne-a îndemnat să pornim, an de an, la următorul proiect, respectiv clasa următoare. Mă refer la Editura Corint, cea sub care am realizat Manualele de clasa a III-a, a V-a și a VII-a. Manualul de clasa a VII-a, de anul acesta, este manualul cu cel mai mare punctaj obținut la licitația organizată de MEN: 99,10 puncte din 100 posibile.

– Deci în cadrul acestor manuale nu vom întâlni termeni care să lezeze pe cineva?

– Sub nicio formă. Mă refer, bineînțeles, la manualele elaborate de echipa mea. De fiecare dată am încercat, pe lângă păstrarea identității noastre religioase, să ne raportăm cu respect și la celelalte confesiuni. De exemplu, manualul de clasa a VI-a are pe ultima pagină a fiecărei lecții rubrica intitulată „Mozaic intercultural”. Ne-am gândit la deschiderea pe care elevii o au față de tradițiile altor popoare, dar și la faptul că în clasa a VI-a se studiază Educația Interculturală, în cadrul materiei Educație Socială. Ca o continuare a rubricii amintite, cea de la clasa a VII-a se intitulează „Călător prin lume”.

– Cât este de greu pentru un profesor de Religie să predea această materie pe fondul secularismului galopant, al materialismului agresiv, al consumerismului copleșitor?

– Îți trebuie multă răbdare și trebuie să fii totdeauna pregătit să faci față unor discuții pe teme care îi preocupă pe elevi. Să ai mereu argumentele la tine, nu să le reproșezi „că nu se pun astfel de întrebări la ora de religie”. Am avut multe astfel de discuții/dezbateri la ore. Câteodată, unii elevi nu erau prea interesați la început, însă au fost apoi atrași de dezbatere. Important este ca profesorul să nu oprească discuția pe motiv că „avem o altă temă” sau că „ne abatem de la programă”. Fiecare astfel de idee poate fi valorificată la ora de religie.

 

Un premiu Emmy pentru Maica Domnului

 

– Cum reacționează copiii – pe care societatea îi învață să „dea din coate”, „să calce pe cadavre” – când li se vorbește despre valori creștine precum „întoarce și celălalt obraz”?

– Aceasta este într-adevăr o mare provocare. Să știți că elevii sunt foarte săritori între ei. Pe de o parte, îi ajută pe colegi sau prieteni, iar pe de altă parte îți spun că trebuie să reușească în viață și nu este drept să lași ceva nepedepsit. Noi, ca profesori de religie, trebuie să le explicăm și să actualizăm permanent mesajul Mântuitorului Hristos care este exemplul desăvârșit de iubire, dar și de dreptate. Hristos ar trebui să fie modelul profesorului de religie. El a arătat că una este dreptatea și alta răzbunarea. Ca diriginte sau profesor, poți gestiona unele mici conflicte apărute inerent, în sensul de a-i face să-și ceară iertare când au greșit, dar și de a evidenția calitățile fiecăruia. Acest lucru este foarte frumos ilustrat de Mântuitorul în Pilda talanților. Eu mereu le explic elevilor că nu există cineva care să nu se priceapă la nimic, important este să descoperim împreună darurile fiecăruia. Deci la nivelul unei clase îi poți face pe elevi să înțeleagă că bucuria succesului este cu atât mai mare cu cât este a întregului grup și nu doar a unuia.

– Programa școlară – la toate materiile – este secularizată, marcată de un evoluționism prezentat ca un dat științific. Cum primesc copiii informațiile despre Creația lui Dumnezeu, despre o lume care este condusă de Pronia divină? Cum primesc ideea că idolii tinerei generații – actori, activiști, influenceri – sunt doar niște pioni vremelnici?

– Tocmai aici se poate observa Pronia lui Dumnezeu. El ne poartă de grijă permanent, iar ceea ce elevii învăță la ora de religie mai târziu se va vedea în participarea la slujbele Bisericii. Obsevăm că suntem o țară cu adevărat credincioasă, în care bisericile sunt pline, altele se construiesc, ceea ce în alte părți ale lumii este de neimaginat. Elevii sunt într-adevăr atrași de idolii tinerei generații, de aceea este foarte important rolul profesorului. Să nu uităm că și noi am trecut prin această etapă, iar prezentarea unor artiști sau personalități care s-au apropiat de Dumnezeu în anumite etape ale vieții lor este esențială. Pot fi vizionate, în cadrul orelor, reportaje sau documentare, unele realizate de Televiziunea Patriarhiei Române, cum ar fi cel cu Mihăiță Neșu, un adevărat mărturisitor al credinței sau alte astfel de personalități. În manualul de clasa a VII-a, l-am prezentat pe actorul Jonathan Jackson, laureat al Premiului Emmy și care a oferit acest premiu Mănăstirii Vatoped din Muntele Athos, ca cinstire adusă Maicii Domnului. Iată Pronia lui Dumnezeu.

 

CARTE DE VIZITĂ

 

Aurora Ciachir este profesor de Religie la Școala Gimnazială „Leonardo da Vinci” din București și Metodist al Inspectoratului Școlar al Municipiului București, coautor al Manualelor de Religie – Cultul Ortodox, pentru clasele a III-a, a V-a, a VI-a și a VII-a ale Editurii Corint.

Te-ar putea interesa și: