Parchetul General a anunţat că, în cursul zilei de marţi, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transmis spre analiză Avocatului Poporului solicitarea de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei care modifică Codul penal şi Codul de procedură penală. În solicitare se arată că ordonanţa încalcă trei articole din Constituţie, reprezintă o abatere de la statul de drept şi implică sarcini imposibil de realizat de judecători în perioada de zece zile până la intrarea în vigoare.

Una dintre cele două ordonanţe adoptate de Guvernul Grindeanu, în seara zilei de 31 ianuarie, respectiv Ordonanţa de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, este criticată vehement de procurorii Parchetului General. În condiţiile în care actul normative adoptat încalcă Constituţia şi reprezintă o abatere de la criteriile statului de drept, astfel cum au fost adoptate de Comisia de la Veneția, Procurorul General al României îi solicită Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională.

“În cursul zilei de astăzi, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transmis spre analiză Avocatului Poporului solicitarea de a sesiza Curtea Constituţională, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. d teza finală din Constituţie şi respectiv art. 13 alin. 1 lit. f din Legea nr. 35/1997 republicată, cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală”, se arată în comunicatul Parchetului General.

În argumentaţia şefului Parchetului General se arată:

“În solicitarea transmisă se invocă o serie de critici de neconstituţionalitate, atât de natură extrinsecă, cât şi intrinsecă.

Prezentăm sintetic critici de neconstituționalitate extrinsecă cuprinse în sesizare:

Încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție potrivit căruia: „Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora ”.  Încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție potrivit căruia: „Ordonanțele de urgență (….) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile (…) prevăzute de Constituţie ” raportat la art. 124 din Constituție, art. 131 alin. (1) şi art. 23 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora: „În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății, apără ordinea de drept, drepturile şi libertățile cetățenilor”. Încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituție potrivit căruia: „Statul se organizează potrivit principiului separației şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democrației constituționale ” şi art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia: „În România, respectarea Constituției a supremației sale şi a legilor este obligatorie”

Totodată, în sesizarea transmisă Avocatului Poporului sunt învederate critici de neconstituţionalitate intrinsecă, ce vizează o serie de articole din actele normative în discuţie.

Pentru a ilustra, de asemenea, dificultăţile pe care le implică transpunerea în practică a celor două ordonanţe adoptate de Guvern, ne referim, spre exemplu, la sarcinile impuse judecătorului delegat cu executările penale care vor deveni imposibil de realizat în cele 10 zile prevăzute de noul act normativ, context în care nici judecata nu poate avea loc de urgență. Astfel, prezenta dispoziție este de natură să aducă atingere dreptului la libertatea individuală, în ipoteza acelor persoane care ar trebui, de îndată, puse în libertate ca urmare a dezincriminării faptelor pentru care au fost condamnați definitiv (art. 4 din Codul penal) sau ca urmare a executării deja a unei pedepse egale cu maximul special prevăzut de legea nouă (art. 6 din Codul penal).

Din reglementarea modului de punere în practică a ordonanței (lipsită de realism) nu poate fi trasă decât concluzia ad impossibilium nulla obligatio.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia abaterii de la criteriile statului de drept, astfel cum au fost adoptate de Comisia de la Veneția, mai exact fiind vorba despre legalitate din perspectiva procedurii legislative și a excepțiilor în această materie, de securitatea juridică din perspectiva previzibilității legii, a stabilității și coerenței dreptului.”.

Textul integral al sesizării poate fi accesat aici.