Procesul unui criminal de război din epoca modernă a început, în calea apelului, o o instanță superioară Tribunalului Penal Internațional.
Fostul lider sârb Ratko Mladici, care este acuzat de genocid și crime de război, mai exact procurorii făcând referire de crimele de la Srebenica dar și despre asediul celebrului oraș croat Sarajevo, a făcut apel împotriva sentinței prin care a fost condamnat la închisoare pe viață, de către Tribunalul Penal Internațional.
Instanța de apel se numește Mecanismul rezidual internaționale pentru tribunalele penale. Această instanță specială judecă în prezent toate dosarele care privesc crimele care au fost comise pe teritoriul fostei Iugoslavii.
Potrivit unei informări oficiale, procesul lui Mladici trebuia să înceapă în cursul lunii martie 2020, dar din cauza stării precare de sănătate a fostului lider sârb, acesta a fost amânat pentru august 2020. De altfel, Mladici nu a recunoscut niciodată această instanță de judecată, susținând că aceasta este malefică. „Este un tribunal satanic. Nu recunosc acest tribunal al urii”, spunea fostul general sârb, în 2014, când a început procesul pe fond.
În iulie 1993, Mladici a dezlănțuit forțele sârbe peste orașul Srebenica și împrejurimi, care erau apărate de forțele ONU și de paramilitari musulmani bosniaci. După scurte confruntări, forțele ONU s-au retras într-o cazarmă din localitatea Potocari. Acest lucru a făcut ca întreaga populație musulmană să fie la îndemâna forțelor lui Ratko Mladici. Așa se face că toți bărbații au fost adunați iar ulterior au fost executați, fiind îngropați în gropi comune. Cifrele oficiale arată că peste 8.000 de persoane au fost executate atunci, din ordinul lui Mladici.
Despre masacrul de la Srebenica, denumit și genocidul de la Srebenica, se referă la uciderea în iulie 1995, a peste 8.000 de musulmani bosniaci, bărbați și băieți, din orașul Srebrenica din Bosnia și Herțegovina și din împrejurimi, de către unități ale Armatei Republicii Srpska (VRS) aflată sub comanda generalului Ratko Mladić în timpul războiului din Bosnia. O unitate preliminară din Serbia, denumită Scorpionii, oficial parte a Ministerului Sârb de Interne până în 1991, a participat la masacru.
Se bănuiește că au participat și alți voluntari din străinătate, printre care Garda Voluntară Greacă. Transferul forțat al unui număr între 25.000 și 30.000 de femei, copii și bătrâni bosniaci, care a însoțit masacrul, este considerat de Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie a fi o dovadă a intenției de genocid a membrilor staffului armatei Republicii Srpska, care l-au orchestrat.