Ieri, la cea mai veche mănăstire basarabeană, Vărzăreşti, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, din raionul Nisporeni, a avut loc o procesiune și a fost săvârșită slujba de proclamare oficială pentru icoana Maicii Domnului, cunoscută încă dinaintea anilor grei de prigoană comunistă drept făcătoare de minuni.
Slujba a fost oficiată de un sobor de fețe bisericești, condus de mitropolitul Vladimir și arhiepiscopul Petru din cadrul Mitropoliei Moldovei.
Icoana, ocrotitoare a întregii Basarabii
După săvârșirea liturghiei și a unui tedeum, a fost organizată procesiunea cu icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, în hotarele Mănăstirii Vărzărești, în fruntea căreia s-a aflat ÎPS Petru Musteață, arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni.
La eveniment, au participat grupuri de credincioși din localitate, dar și mulți oaspeți, în semn de evlavie față de Precista, păzitoarea respectivului așezământ monahal, dar și a Vărzăreștilor, precum și a întregii Basarabii, din cele mai vechi timpuri.
Procesiunea aduce bucurie și mângâiere tuturor. A început din curtea sfintei mănăstiri, cu cântări de laude, închinate Născătoarei de Dumnezeu. Arhiepiscopul Petru a rostit rugăciuni și, împreună cu clericii, cântăreții și credincioșii participanți au intonat slăviri în cinstea Maicii Domnului. Bine-cunoscuta icoană de la Vărzărești adesea s-a dovedit a fi făcătoare de minuni, anume în contextul unor asemenea procesiuni, susțin fețele bisericești.
Odorul cel mai de preț, salvat din mâinile prădătorilor sovietici
Cel mai de preţ odor al Vărzăreştilor, icoana făcătoare a Precistei, a fost adusă acolo, la începutul anilor 1900, cum se presupune, de la o altă mănăstire-soră, Rudi. Cândva această icoană a trecut printr-un incendiu, dar n-a ars. Odată cu închiderea așezământului monastic, în anul 1959, au început peregrinările icoanei.
Când mănăstirea era vandalizată şi atacatorii ridicau toate obiectele de preţ din ambele biserici ale mănăstirii, două surori la ascultare au intrat în altar (deşi este interzis femeilor) şi au scos icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Au ieşit neobservate şi au ascuns-o într-o chilie din spatele bisericii. Datorită curajoaselor femei, icoana a fost salvată.
Măicuţele de azi păstrează cu sfinţenie amintirea despre predecesoarele lor, care au înfruntat comunismul, 13 dintre care au refuzat să părăsească mănăstirea.
Icoana Maicii Domnului care nu zâmbeşte pentru toată lumea
Se zice că Maica Domnului priveşte mustrător la multă lume, dar și zâmbind la cei care nu uită de Dumnezeu. Ea a răsplătit bravele călugăriţe, cu mângâiere multă în cei mai grei ani de după anul 1940. Nopţile, când se adunau pe ascuns la rugăciune în faţa icoanei, le ştergea lacrimile şi le dădea putere mare de a lupta cu antihriştii care le hărţuiau. Într-o noapte a anului 1977, în timpul cutremurului de pământ, maicile și surorile au alergat la icoana făcătoare de minuni și mare le-a fost mirarea, când au văzut candelele din fața ei aprinse, fără ca cineva să le fi aprins.
În cadrul unui pelerinaj, am aflat de la unii credincioşi că Precista din icoană le zâmbea, iar altora că i-ar privi mustrător. Măicuțele de la Vărzărești susțin că dacă nu trăim după legea divină, Măica Domnului n-o să ne privească veselă niciodată. Dacă împlineşti Cuvântul, sau eşti într-un necaz, desigur, îţi va zâmbi ca să te uşureze. Spre deosebire de alte icoane, Maica Domnului din vârful dealului Vărzărești, are un trandafir în mână. De aceea, călugărițele plantează mulți trandafiri în curte, frumusețea și parfumul cărora fascinează vizitatorii.
Cum ajungem la raiul de la Vărzărești
Cândva, un turist german a rămas uimit de câţi trandafiri a văzut în curtea Mănăstirii Vărzărești şi a întrebat măicuțele, cum reușesc să-i îngrijească atât de bine. „Când i-am spus că nici apă vara nu avem şi ne bazăm doar pe ajutorul Domnului, străinul s-a mirat. Catolic fiind, a recunoscut sfinţenia acestui loc”, mărturisesc călugărițe de la Vărzărești.
Colina inundată în lumină nepământească pe care e situată cea mai veche mănăstire de peste Prut se zăreşte din orice colţ al comunei cu același nume. Până a ajunge pe locul lui Dumnezeu, unde însuşi Alexandru cel Bun se închina, pelerinii parcurg următorul traseu al mănăstirilor de după Chişinău: Suruceni, Condriţa, Căpriana, Ulmu, Hâncu şi povestesc despre o diferenţă izbitoare descoperită la Vărzăreşti, despre raiul în așteptarea românilor, dar și a oaspeților din străinătate.